Se afișează postările cu eticheta Sah. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sah. Afișați toate postările

22.04.2012

Federaţia Mondială de şah.



În fiecare sport exista un organism de conducere care vizează
reglementarea normelor cuprinzând jocul.
În şah, unul din organele de conducere este
FIDE sau Federaţiei Internationale des Echecs, cele mai multe
cunoscut sub numele de Federaţia Mondială de şah.
Organizaţii, cum ar fi FIDE, nu a fost prima organizatie
care sa ocupat de regulile de şah. Incă din 1497,Luis Ramirez Lucena
de scris o carte în ceea ce priveşte normele de sah.

Cu toate acestea, popularitatea şahului a crescut şi
turnee şi cluburi au aparut de pretutindeni. Aceste
evenimente au contribuit la standardizarea normelor,
acesta este rolul principal al organului de guvernare.

Înfiinţarea FIDE

Federaţia Mondială de Şah a luat fiinta la 24 iulie 1924
în Paris, Franţa, cu motto-ul "Gens UNA sumus"
însemnând "Suntem un popor". Iniţial, primul lor
de acţiune pentru a forma o federaţie internaţională de şah
a început în aprilie 1914 la Sankt-Petersburg. În luna iulie a
1914, o altă încercare a fost făcută în Mannheim
Turneul internaţional de şah. De la Göteborg
Turneul, o altă încercare de stabilire a federaţiei internaţionale de şah
a fost făcut încă din nou în 1920.

Nu sa fost nimic pana in anul 1922, apoi maestru de şah
Eugene Znosko-Borovsky a anunţat ca Federaţia franceza de Şah,
ar putea găzdui un Turneu International de Sah
Si el ar trebui să participe la Paris.
În cele din urmă, participanţii Turneul a fondat
Federaţia Mondială de şah sau FIDE pe 20 iulie 1924,
iniţial ca o uniune a jucătorilor de şah .


Ulterior, mai multe congrese, au fost făcute de către FIDE,
care a evidentiat mai multe probleme în ceea ce priveşte
federaţia de şah. La congrese FIDE din 1925 şi FIDE 1926
membri si-au exprimat dorinţa de a se implica în gestionarea de
campionate mondiale de şah. În timpul acelor ani,
s-a adoptat regulamentul de la Londra pentru turnee de sah.


În timpul congresului al treilea în 1926, federaţia
a decis să organizeze o Olimpiada de Şah. Cu toate acestea, deoarece
cele mai multe dintre invitaţii au fost trimise cu întârziere doar patru
de ţări au participat, inclusiv Ungaria, Iugoslavia,
România şi Germania.

Până în anul 1927, FIDE a început organizarea primei
Olimpiade de şah , aceasta a fost, de asemenea, al patrulea
congres, care a avut loc la Londra. Mai multe Intreceri au fost
hotarite, cum ar fi: Campionatul Mondial pe Echipe
şi Turneul Naţiunilor. Cu toate acestea, doar
Olimpiada de şah a devenit cel mai popular turneu.

În cele din urmă, în cursul anului 1948, FIDE a precizat
procedura cu privire la participarea pretendenţilor la Campionatul Mondial
individual, printru ciclu de trei ani.
Primele ţări, afiliate ar permite jucătorilor să concureze la turneele zonale
şi cei ce se vor califica vor intra in turnee interzonale.
Jucătorii care se vor califica pentru turneul candidaţi,
împreună cu cei care au pierdut meciul precedent pentru titlu.

Astăzi FIDE

În timpul anilor 1970, Max Euwe,devenit preşedinte al
FIDE, sa străduit să crească în număr de membri(Tari)
în FIDE.
Actiunile FIDE conduse de Max Euwe au dus la 158 naţiuni in FIDE.
In anul 1999, când Federaţia Mondială de şah a fost recunoscuta ca,
membru CIO (Comitetul Olimpic Internaţional).
Doi ani după aceea, FIDE şi-a prezentat comisiei anti-droguri
Normele la şah, pentru a deveni o parte a Jocurilor Olimpice.


19.04.2012

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Rustam Kasimdzhanov




                                 Rustam Kasimdzhanov
                                 FIDE Campion Mondial de Sah 2004-2005


        Rustam Kasimdzhanov (în limba rusă Рустам Касымджанов) (n. 5 decembrie 1979) este un şahist uzbec, care deţine titlul de mare maestru internaţional de şah, fiind şi campion mondial în versiunea FIDE (2004-2005)
1979 - S-a născut, la Taşkent (Uzbekistan) şahistul Rustam KASIMDZHANOV, campion mondial, versiunea FIDE, în perioada 2004-2005.
    A fost vicecampion mondial de juniori (1999), cîştigător a numeroase turnee internaţionale, finalist în CM 2002 (a pierdut la Anand). În 2004, pentru titlul mondial, Kasimdzhanov şi-a învins, surprinzător, toţi adversarii (printre care Ivanciuk, Topalov şi Adams) şi s-a calificat în finală, unde l-a întîlnit pe faimosul Gari Kasparov (meci de şase partide). 
    După cîte două victorii de ambele părţi, în baraj (şah rapid), uzbekul învinge cu negrele şi-şi adjudecă titlul. 
    În 2005, pierde coroana în favoarea bulgarului Veselin Topalov

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Alexander Khalifman




                                   Alexander Khalifman
                                 FIDE Campion Mondial de Sah 1999-2000

      Alexander Khalifman a castigat Turneul Regilor, cea mai importanta gala de sah organizata in Romania. La acest eveniment au participat mari nume ale sahului mondial din anii '70-'80, printre care Ulf Andersson, Andrei Shokolov sau Rafael Vaganian.Khalifman si-a respectat statutul de favorit si a castigat Turneul Regilor, competitie desfasurata la Bazna, intre 15 si 26 iunie.
      Khalifman a cucerit suprem FIDE in 1999, iar in prezent, cu 2.624 de puncte ELO, ocupa pozitia a 99-a in clasamentul mondial. Sahistul rus a fost urmat de marele maestru armean Rafael Vaganian .

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Paul Morphy





                         Paul Morphy (1837-1884)


                Paul Morphy s-a nascut la 22 iunie 1837 la New Orleans, in Statele Unite.
    A invatat jocul de sah din copilarie, toti in familie jucau sah, si bunicul; si tatal sau, care era considerat unul dintre cei mai buni jucatori ai ai orasului.
    Vorbea curent franceza, engleza, spaniola si germana, este cunoscut faptul ca a profesat avocatura.
    
În 1857 castiga campionatul SUA, devenind cel mai bun jucator american.
    Trebuie amintit faptul ca Morphy nu juca sah pentru bani, ci doar din placere, acest lucru este intarit si de un episod unic in analele sahului. In meciul cu Lowenthal s-a jucat pentru o miza de 100 de lire sterline, invinsul, Lowenthal nu avea o situatie financiara prea buna si a facut eforturi mari pentru a strange suma de bani, Morphy afland acest lucru a comandat de intreaga suma de bani mobila pe care i-a daruit-o lui Lowenthal, un gest nemaintalnit. 
    Dupa ce a invins tot ceea ce Europa a avut mai bun s-a intors in America unde a fost declarat cel mai bun sahist din lume.
    Întors in America, marele sahist a abandonat competitiile, desigur si titlul de campion mondial neoficial in favoarea lui Andersen. S-a stins din viata la 10 iunie 1884 , la varsta de 46 de ani.
   ''Niciodata n-am jucat sah pentru bani. Intodeauna sahul a reprezentat pentru mine un divertisment placut.
    Si nu numai pentru mine. Sa-i recunoastem meritele si sa-i exprimam multumirile noastre acestui rege al jocurilor.
    Lupta in sah nu vizeaza castigul material, ci este o chestiune de onoare.
    Sahul ramane jocul filosofilo. Invatati-i sa joace sah pe potentatii acestei lumi si va veti convinge ca raul va pierde teren in favoarea moralitatii si frumosului'' Paul Morphy

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Howard Staunton




                      Howard Staunton (1810-1874)


       Howard Staunton s-a nascut in 1810 in Marea Britanie, de foarte tanar a avut 2 mari pasiuni: sahul si teatrul. A devenit repede cel mai bun jucator al Marii Britanii, iar pentru a-si largi reputatia trebuia s-a treaca mai intai de cel mai bun jucator francez , care pe atunci era Saint Amant. 
     Meciul s-a disputat in februarie 1843 la Londra, in saloanele clubului ''Saint George's''. Staunton pierde meciul cu 3 1/2 la 2 1/2, iar dupa indelungi discutii s-a ajuns la un acord cu meciul revansa, acesta avand loc la Paris , in renumitul club de sah Cafe de la Regence. 
     In noiembrie-decembrie 1843 a avut loc meciul incheindu-se cu victoria lui Staunton cu scorul de +11-6=4 in favoarea jucatorului englez.
     Astfel el devin campion mondial neoficial dar unanim recunoscut.
     In 1841 a fondat revista ''The Chess Player's Chronicle'',pe care a condus-o pana in 1854. Si-a pierdut reputatia de cel mai bun jucator din lume in anul 1851 la turneul aranjat tocmai de el, in favoarea jucatorului german Adolf Andersen. 
     A murit in iunie 22 1874 , la masa de scris, cu pana in mana aplecata asupra filelor ultimului sau manuscris...
     Trebuie amintit ca in ultima perioada a vietii s-a ocupat mai mult de dramaturgie. De la Staunton ne-a ramas pe langa piesele de sah tip ''staunton'' si Gambitul Staunton, plus contributie originala la teoria deschiderilor.

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Veselin Topalov



                            Veselin Topalov


   Veselin Topalov (în limba bulgară Веселин Топалов) (n. 15 martie 1975) este un şahist bulgar, care deţine titlul de mare maestru internaţional de şah, fiind şi campion mondial al FIDE (2005-2006).

     Topalov a jucat un număr de 12 partide de şah pentru unificarea titlurilor, cu campionul mondial în versiunea de şah clasic înfiinţată de Kasparov, Vladimir Kramnik. Cele 12 meciuri s-au încheiat cu scorul de 6-6, iar Kramnik a câştigat tie-break-ul cu scorul de 2.5-1.5, detronându-l pe Topalov şi devenind campion absolut al celor două titluri unificate.


Topalov - Morozevich
1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Cf6 4.e5 Cfd7 5.f4 c5 6.Cf3 Cc6 7.Ne3 a6 8.Ce2 Db6 9.Dc1 g5 10.c3 cxd4 11.cxd4 Nb4+ 12.Rf2 f6 13.g3 Tf8 14.Rg2 g4 15.Ch4 Tg8 16.h3 h5 17.hxg4 hxg4 18.Cc3 fxe5 19.fxe5 Ccxe5 20.dxe5 d4 21.Ca4 Da5 22.Dc4 Cxe5 23.Dxd4 (diagrama.jpg) Pozitia este de-a dreptul haotica, iar Morozevich a dat impresia ca la un moment dat il poate pacali pe liderul mondial, dar citeva greseli facute in apropierea mutarii 40 au intors soarta partidei. 23 ... Cf3 24.Cxf3 gxf3+ 25.Rf2 Dxa4 26.Nd3 Dd7 27.De4 Nd6 28.Tag1 Dg7 29.Th6 Dxb2+ 30.Rxf3 Tf8+ 31.Nf4 De5 32.Dg6+ Rd8 33.Rg2 Db2+ 34.Rh1 Nxf4 35.gxf4 Nd7 36.Ne4 Rc7 37.Tb1 Df2 38.Txb7+ Rc8 39.Tb1 Ta7 40.f5 Tc7 41.fxe6 Ne8 42.Dg5 Dd4 43.Ng2 Tf4 44.e7 Tc5 45.Dg3 Tc3 46.De1 Te3 47.Da5 Nb5 48.Tc1+ 1-0.

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Tigran Petrosian




Tigran Petrosian
Pitonul armean

    I-a placut fotbalul, a cochetat cu fotografia, a fost pasionat de gradinarit, dar sahul l-a cucerit iremediabil. Armeanul Tigran Petrosian si-a adjudecat titlul mondial in anul 1963, invingindu-l categoric pe marele Mihail Botvinnik, acesta din urma refuzind posibilitatea de a-si lua revansa. Comparat de contemporanii sai cu un sarpe, Petrosian isi executa adversarii fara remuscari.
Nascut in Armenia, in satul Mulki, pe 17 iunie 1929, Tigran Petrosian deprinde tainele sahului la virsta de opt ani. Cea mai mare parte a copilariei si-o petrece la Tbilisi, dar, incepind cu anul 1949, se stabileste la Moscova.

    Acest pas a insemnat foarte mult in cariera tinarului Petrosian, care incepe, astfel, sa progreseze intr-un ritm accelerat. De la virsta de 24 de ani, Petrosian participa la fiecare ciclu de calificare pentru a disputa meciul decisiv cu campionul mondial.

    In stilul sau propriu, devenit, de-a lungul timpului, marca inregistrata, si-a imbunatatit performanta in aceste turnee constant. Astfel ca, in 1962, isi cistiga dreptul de a-l provoca pe Mihail Botvinnik, dupa ce parcurge ciclul de calificare fara nici o infringere!

    Un an mai tirziu, in 1963, reuseste sa-l invinga pe Botvinnik cu scorul de 12,5-9,5, devenind noul campion mondial. Maniera in care a realizat aceasta performanta l-a dezamagit crunt pe Botvinnik si nu a mai existat un meci revansa. Daca Smislov si Tal erau mai exuberanti in joc si aveau multe puncte slabe, inclusiv subestimarea adversarului, cu Petrosian problema se punea altfel.

    Armeanul astepta cea mai mica eroare pentru a te executa fara nici o remuscare. Pentru marele Botvinnik a fost extrem de frustrant sa piarda astfel. Trei ani mai tirziu, in 1966, Petrosian reuseste ce nici un alt campion mondial nu reusise dupa moartea lui Alehin, sa-si apere titlul! Si asta in fata lui Boris Spasski, viitorul campion mondial.

    In 1976 a luat pozitie, alaturi de alti mari jucatori sovietici, impotriva lui Viktor Korchnoi, pentru fuga acestuia din URSS. Ironia a facut ca cei doi sa se intilneasca in 1977, iar meciul sa fie cistigat de Viktor. Acest rezultat i-a atras multe critici lui Tigran din partea publicatiei sahiste de la Moscova, "64". S-a stins din viata in 1984, suferind de cancer la stomac.

       PETROSIAN - FISCHER / BELGRAD, 21.09.1959
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.e3 d5 5.a3 Nd6 6.Cf3 0-0 7.c5 Ne7 8.b4 Ce4 9.Nb2 Cd7 10.Nd3 f5 11.Ce2 Nf6 12.0-0 De7 13.Ce5 Cxe5 14.dxe5 Ng5 15.Nd4 Nh6 16.f3 Cg5 (vezi diagrama) In timp ce negrul se concentreaza catre regele alb, Petrosian incepe sa stringa surubul, iar Fischer se sufoca in citeva mutari. 17.c6!! b6 18.b5 a6 19.a4 axb5 20.axb5 Txa1 21.Dxa1 Cf7 22.Dc3 Dh4 23.Ta1 Cg5 24.De1 Dh5 25.Ta7 Dg6 26.Rh1 Dh5 27.f4 Ce4 28.Txc7 g5 29.Nxb6 Rh8 30.Nxe4 fxe4 31.Nc5 Tg8 1.

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Vladimir KRAMNIK



                                                        Vladimir  KRAMNIK





 Principele de Monaco
Vladimir Kramnik a demonstrat cu virf si indesat de ce este campion 2006- 2007
Asa cum era de așteptat, rusul Vladimir Kramnik a reusit sa câștige fara prea mari emoții turneul de la Monte Carlo, devansind toată elita mondiala reunita pe Coasta de Azur, pentru doua săptămâni de relaxare, timp in care sahul a devenit mai mult divertisment și mai putin sport al mintii.Sahul rapid si șahul orb au făcut deliciul turistilor in exclusivistul Principat Monaco.
Soare, liniste, lux, ingrediente necesare realizarii unui eveniment premium pentru miscarea sahista, devenit deja traditional. Un astfel de concurs nu poate reuni la start decit tot ce are mai bun elita sahului, telul fiind unul singur: divertisment.
   Premiile consistente si structura turneului ajuta de fiecare data la realizarea dezideratului propus, deoarece atit sahul rapid, cit si sahul orb plac in mod deosebit tuturor celor care urmaresc evolutia competitiilor sahiste.
    Înaintea ultimei runde, lupta se mai dadea practic doar pentru locul doi, deoarece cistigatorul era cunoscut de mult timp. Vladimir Kramnik a terminat lejer concursul, prin doua remize cu Vallejo Pons, savurind din plin succesul dupa doua saptamini de concentrare. In disputa pentru locul doi au ramas Vasily Ivanchuk si Vishy Anand.
    Cei doi intilneau adversari destul de incomozi, deoarece atit Levon Aronian, partenerul ucraineanului, cit si Boris Gelfand, oponentul indianului, veneau dupa partide bune si aveau in spate o experienta competitionala considerabila. 
    Ca dovada, ei au fost doua nuci destul de tari pentru cei doi mari maestri aflati in lupta pentru dramul de succes lasat in urma de Kramnik.
    Gelfand a reusit sa-i tina piept cu brio viitorului numar unu mondial, iar cele doua partide disputate intre cei doi s-au incheiat remiza. Ivanchuk a riscat mai mult in minimeciul cu Aronian, pierzind partida de sah orb, disputata cu piesele negre, astfel incit in ultima partida, cea de sah rapid, pe care urma sa o dispute cu piesele albe, trebuia sa cistige pentru a pastra sanse la locul doi.
    Din pacate pentru el, mai mult de un rezultat de egalitate nu a putut spera de la partida cu tinarul armean, astfel incit s-a clasat pe locul trei, la jumatate de punct de Anand.

216 MII... de euro este fondul total de premiere
... pus la dispozitie de organizatorii turneului Amber - Monaco 207.
ARONIAN (2.744) - IVANCHUK (2.750) / AMBER - MONTE CARLO MNC (11), 29.03.2007
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 d5 4.g3 Ne7 5.Ng2 0-0 6.0-0 dxc4 7.Da4 a6 8.Dxc4 b5 9.Dc2 Nb7 10.Nd2 Ne4 11.Dc1 Nb7 12.Nf4 Cd5 13.Cc3 Cxf4 14.Dxf4 Cd7 15.Tfd1 Nd6 16.Dh4 Cf6 17.a3 Db8 18.g4 Td8 19.Tac1 Ne7 20.g5 Cd7 21.d5 Cf8 22.Ce5 Nd6. Trebuie tinut cont de faptul ca aceasta este o partida de sah orb, cind urmarim secventa tactica creata de Levon. Albul va cistiga un pion, iar de aici pina la cistigarea partidei, nu mai este decit o problema de tehnica.

23.dxe6!! Nxg2 24.Df4! Nb7 25.e7 Te8 26.exf8D+ Txf8 27.Txd6 cxd6 28.Cd7 Dd8 29.Cxf8 Dxf8 30.Td1 Td8 31.f3 De7 32.Rf2 Nc6 33.Td2 Td7 34.Td3 g6 35.Te3 Dd8 36.Dd4 Te7 37.Df6 Td7 38.Dxd8+ Txd8 39.Te7 d5 40.Tc7 d4 41.Txc6 dxc3 42.bxc3 Td1 43.Re3 a5 44.c4 Tb1 45.Tb6 Tb3+ 46.Rd2 b4 47.axb4 axb4 48.Tb8+ Rg7 49.h4 h6 50.e3 hxg5 51.hxg5 Rh7 52.f4 Rg7 53.Re2 f5 54.gxf6+ Rxf6 55.Tb6+ Rf7 56.Rf3 Tb1 57.Re4 b3 58.Re5 Rg7 59.e4 b2 60.c5 Tc1 61.Txb2 Txc5+ 62.Rd6 Tc4 63.Tb7+ Rf8 64.Re5 Ta4 65.Rf6 Re8 66.Te7+ Rf8 67.Te6 1-0.

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Mikhail Botvinnik



Mikhail Botvinnik
Parintele lui Kasparov




    Mikhail Botvinnik este primul campion mondial obligat sa-si apere titlul la fiecare trei ani, impotriva unui challenger. Considerat patriarhul sahului sovietic, Botvinnik are meritul de a-i fi format pe legendarii Anatoly Karpov, Gary Kasparov si Vladimir Kramnik. Rusul a detinut titlul suprem mai mult de un deceniu.
Mikhail Moiseyevich Botvinnik s-a nascut pe 17 august 1911, in localitatea Kuokkala, fiind fiul unui tehnician dentar. Talentul sau extraordinar iese la iveala la virsta de 14 ani, cind obtine o victorie de rasunet, intr-un simultan, impotriva campionului mondial al momentului, marele Jose Raul Capablanca.

    Tânărul Botvinnik progreseaza intr-un ritm rapid, iar la virsta de 20 de ani devine campion al Uniunii Sovietice. Aceasta performanta o va repeta in anii 1933, 1939, 1941, 1945 si 1952. La 24 ani deja concura de la egal la egal cu elita mondiala a sahului, cistigind intr-o maniera impresionanta turneele de la Moscova, in 1935, si Nottingham, in 1936.

     Titlul de campion national cucerit in 1941 a fost unul dintre cele mai importante din cariera, in conditiile in care printre sportivii clasati dupa Botvinnik se regasesc Paul Keres, Vassili Smislov (viitor campion mondial), Isaac Boleslavski, Igor Bondarevski si Andor Lilienthal.

     Cu aceasta ocazie a fost desemnat "campion absolut al URSS". Aceste evolutii remarcabile s-au concretizat in obtinerea titlului de campion mondial in 1948. Botvinnik cistiga titlul suprem in sah dupa disputarea unui meci turneu in orasele Haga si Moscova. La acest turneu au participat cinci dintre cei mai valorosi jucatori de sah la momentul respectiv, jucind fiecare cite cinci partide impotriva fiecarui adversar.

     Dupa 20 de runde disputate, Botvinnik a acumulat 14 puncte, terminind turneul la 3 puncte distanta de ocupantul locului al doilea, tinarul mare maestru, Vassili Smislov, introdus in turneu pe ultima suta de metri de federatia de la Moscova, in urma retragerii lui Salo Flohr.

    Rusul a retinut titlul de campion mondial pina in 1963, cu doar citeva sincope in anii 1957 si 1960, cind de fiecare data si-a recuperat titlul pierdut, la doar un an distanta. Din pozitia de challenger la titlul mondial a cistigat doua meciuri, impotriva lui Smislov in 1958 si a lui Tal, in 1961, deoarece ambii jucatori, cu mult mai tineri decit Botvinnik, au crezut ca epoca acestuia a apus si l-au subestimat.

    Părerea celor mai multi specialisti este ca jocul lui Botvinnik, extrem de corect de altfel, sufera la capitolul creativitate si spectaculozitate, atunci cind il comparam cu stilul unor artisti precum Bronstein sau Tal. Botvinnik merita toata admiratia lumii sahiste, deoarece a fost primul campion mondial obligat sa-si apere titlul la fiecare trei ani, impotriva unui challenger, desemnat prin disputarea unui ciclu de calificari.

    Predecesorii lui avusesera ocazia sa refuze meciuri impotriva unor adversari de calibru. Este de ajuns sa ne gindim la Alehin, care nu a vrut sa-i mai acorde revansa marelui Capablanca, sau la batrinul Lasker, care a confiscat pur si simplu titlul timp de citeva decenii. Botvinnik se retrage din lupta pentru titlul mondial in 1963, in urma infringerii suferite in fata lui Tigran Petrosian, dupa ce dominase arena mondiala timp de aproape 15 ani.

Moare rapus de cancer pe 5 mai 1995, lasind in urma o mostenire sahista de o valoare inestimabila.

   "Patriarhul sahului sovietic"
   In anul 1963, dupa ce s-a retras din lupta pentru titlul mondial, Mikhail Botvinnik (foto 1) s-a dedicat exclusiv renumitei scoli de sah pe care el insusi a infiintat-o la Moscova (foto 2), dezvoltind programe de pregatire pentru tinerii jucatori. Este de ajuns sa enumeram doar trei dintre marii maestri de extraclasa formati de "patriarhul sahului sovietic": Anatoly Karpov, Gary Kasparov, Vladimir Kramnik.

      REPROSURI. Contestat de critici
   Chiar daca a obtinut rezultate remarcabile in turneele de sah, dar si in afara competitiilor, Botvinnik nu este considerat cel mai bun jucator al tuturor timpurilor. Criticii ii reproseaza rezultatele slabe din meciurile pentru titlul mondial, unde din cinci intilniri a pierdut trei, in 1957 la Smislov, in 1960 la Mihail Tal si in 1963 la Tigran Petrosian.

    Doua dintre ele le-a terminat la egalitate, cu Davis Bronstein in 1951 si cu Vassili Smislov in 1954. Longevitatea sa la nivel inalt in sahul mondial este atribuita pregatirii extrem de minutioase a fiecarei confruntari, dar si analizelor aprofundate de dupa partida.

MIKHAIL BOTVINNIK - JOSE RAUL CAPABLANCA/ AVRO OLANDA, 1938. Jose K.O.
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.e3 d5 5.a3 Nxc3+ 6.bxc3 c5 7.cxd5 exd5 8.Nd3 0-0 9.Ce2 b6 10.0-0 Na6 11.Nxa6 Cxa6 12.Nb2 Dd7 13.a4 Tfe8 14.Dd3 c4 15.Dc2 Cb8 16.Tae1 Cc6 17.Cg3 Ca5 18.f3 Cb3 19.e4 Dxa4 20.e5 Cd7 21.Df2 g6 22.f4 f5 23.exf6 Cxf6 24.f5 Txe1 25.Txe1 Te8 26.Te6 Txe6 27.fxe6 Rg7 28.Df4 De8 29.De5 De7 (vezi diagrama) 30.Na3!! Dxa3 31.Ch5+ gxh5 32.Dg5+ Rf8 33.Dxf6+ Rg8 34.e7 Dc1+ 35.Rf2 Dc2+ 36.Rg3 Dd3+ 37.Rh4 De4+ 38.Rxh5 De2+ 39.Rh4 De4+ 40.g4 De1+ 41.Rh5 1-0 .

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- José Raúl Capablanca



                          José Raúl Capablanca


      José Raúl Capablanca y Graupera 19 noiembrie 1888-8 martie 1942) a fost un şahist de naţionalitate cubaneză, care a deţinut titlul de campion mondial între anii 1921 şi 1927.
   Este unul dintre cei mai mari şahişti din toate timpurile.Capablanca şi Emanuel Lasker sunt singurii (se cere o verificare) care au depăşit, până la Boby Fischer, un coeficient ELO de 1700 de puncte. A devenit campion mondial după ce l-a învins pe Lasker (la vremea aceea bătrân şi bolnav - cel care a deţinut coroana de campion cel mai îndelungat timp din istoria şahului).
   A pierdut titlul în faţa lui Alexander Alehin, care a refuzat să-i acorde revanşa, punând condiţii irealizabile pentru susţinerea meciului. Cauzele înfrângerii au fost: 1. infatuarea: Capablanca era convins că nimeni nu-l poate invinge şi nu s-a pregătit pentru meci; 2. extraordinara pregătire a lui Alehin pentru meci; 3. introducerea, pentru prima dată în competiţia şahistă, de către Alehin, a analizei psihologice a adversarului: campionul rus a observat că atunci când cineva îi opune o rezistenţă îndârjită lui Capablanca, acesta începe să se enerveze şi face mici erori; Alehin a reşit să speculeze toate aceste lucruri.
  După ce a pierdut meciul, dorinţa cea mai mare a lui Capablanca a fost să-şi recâştige titlul. S-a pregătit intens la masa de joc. A participat la marile turnee, spulberându-şi adversarii, aşa cum o va face, mai târziu, Fischer.
   Condiţiile puse de Alehin pentru meci şi apoi izbucnirea războiului, i-au zădărnicit planurile. Fără îndoială, a fost un geniu al şahului şi, probabiul, un strateg inegalabil. Se spune că juca la fel de bine şi bridge sau alte jocuri. Se pare că pierderea titlului de campion mondial s-a datorat păcatelor infatuării şi narcisimului, dar şi unei bune doze de comoditate.   
                                               Primii ani     Supranumit "Mozart al şahului".                                                                                                                                                                                                                   
   La 4 ani ştia deja să joace şah. A învăţat modul în care se mută piesele şi regulile  şahului privind partidele jucate de tatăl său. Acesta a fost surprins când micuţul Raul i-a atras atenţia asupra unei mutări greşite. "De unde ştii tu că am greşit?", l-a apostrofat el pe copilul despre care până atunci crezuse că se joacă aidoma oricărui alt copil de vârsta lui.
   Constatând precocitatea lui Jose Raul, l-a dus la un club de şah din Havana, unde copilul a început să-şi înfrângă, cu vremea, toţi adversarii. La 13 ani a devenit pretendent la titlul de Campion Naţional, pe care l-a câştigat în faţa maestrului Juan Corzo (patru meciuri câştigate, trei pierdute şi şase egaluri). Din acesat moment începe ascensiunea explozivă a marelui şahist, comparabilă cu cea a lui Paul Morphy şi Boby Fisher. (Să notăm însă că au existat şi alţi copii minune ai şahului: Sammy Reshevski, românul Florin Gheorghiu).                                         
                                              Ascensiune rapidă    
    În 1909, la vârsta de douăzeci de ani, Capablanca a câştigat un meci contra campionul Statelor Unite Ale Americii, Frank Marshall. Marshall a insistat ca la turneul din San Sebastián, Spania, 1911 să participe şi Capablanca. A fost unul dintre cele mai puternice turnee ale timpului. Toţi jucătorii de marcă ai lumii, cu excepţia campionului mondial Emanuel Lasker au participat la acel turneu.
     La începutul turneului, Ossip Bernstein şi Aaron Nimzovici au obiectat cu privire la prezenţa lui Capablanca, deoarece acesta nu câştigase nici un mare turneu până atunci. Cu toate acestea, după ce Capablanca a câştigat prima serie de meciuri împotriva lui Bernstein, acesta i-a recunoscut talentul şi nu a ezitat să creadă că José Capablanca ar fi în stare să câştige turneul.
    Nimzovici a luat ofensiva, la un comentariu de-al lui Capablanca, zicând că jucătorii ce nu s-au dovedit ar trebui să-şi ţină limba în prezenţa celor mai buni ca ei. Capablanca l-a invitat pe Nimzovici la o serie de meciuri rapide, pe care le-a câştigat cu uşurinţă. Maeştrii adunaţi au fost de acord că şahistul-minune,  
   Capablanca era de neînvins la jocurile rapide, o distincţie ce va sta alături de Capablanca până la sfârşitul vieţii sale.
  Capablanca şi-a pus în gând câştigarea turneului din mâinile lui Nimzovici, a intrat în joc cu acesta, şi-a format o deschidere admirată şi de Mihail Botvinnik. La sfârşitul turneului, Capablanca a zguduit lumea şahului ocupând primul loc la turneul din San Sebastián, în faţa unor jucători precum Akiba Rubinstein, Carl Schlechter şi Siegbert Tarrasch.
   În 1911, Capablanca îl provoacă pe campionul mondial de la acea vreme, Emanuel Lasker. Lasker a acceptat provocarea, venind însă cu o serie de 17 reguli. Capablanca a refuzat o parte dintre ele, astfel că meciul nu a avut loc în cele din urmă.În 1913, Capablanca a jucat în oraşul său natal, Havana, unde a ocupat locul II, după Frank Marshall, pierzând într-unul din meciurile sale individuale cu acesta, chiar după ce a avut o poziţie mai bună.
   Conform arhivelor istoriei, la meciul acela au fost prezenţi peste 600 de spectatori, care îşi încurajau eroul local, dar care l-au aplaudat plini de fair-play pe învingător. În septembrie 1913, Capablanca şi-a găsit de lucru la un oficiu cubanez.
   Din câte se cunoaşte, ocupaţia sa nu era alta decât de a juca şah, ocupaţie pe care a luat-o în serios de fiecare dată. Pentru mulţi ani el a fost cel mai popular cubanez în viaţă.Apoi, el a jucat o serie de meciuri în Europa, împotriva câtorva dintre liderii de atunci.
    La Berlin el l-a învins pe Jacques Mieses şi pe Richard Teichmann; la Moscova el a jucat o serie de şase meciuri: câte două împotriva lui Alexander Alehin, Evgheni Znosko-Borovski şi Fiodor Dus-Hotimirski, pierzând o singură dată (în faţa lui Evgheni Znosko) şi câştigând în rest. Apoi, a urmat o serie de meciuri la Viena, unde i-a învins pe Richard Réti şi Savielly Tartakower.
   S-a întors la Moscova, l-a învins pe Bernstein din nou, cu o mutare ce a intrat în antologii drept genială, Qb2! şi pentru noua strategie cu "pionii atârnaţi" cu care a reuşit să-l învingă pe Nimzovici.În turneul din 1914 din St. Petersburg, unde au participat majoritatea liderilor, cu excepţia celor din imperiul Austro-Ungar, Capablanca s-a întâlnit cu marele Lasker la aceeaşi tablă de şah, într-un meci de turneu.
   În rundele preliminarii, Capablanca şi-a luat un avans enorm, ceea ce l-a forţat pe Lasker să transforme din decalaj, un egal. Capablanca a câştigat premiul de excelenţă împotriva lui Bernstein, şi câteva meciuri importante contra lui David Janowski, Nimzovici şi Alehin.Cu toate acestea, el a căzut victima unei reveniri în forţă a lui Lasker la jumătatea turneului, Capablanca terminând pe locul doi, cu un scor de 13 puncte, contra lui Lasker la 13.5, dar deasupra lui Alexander Alehin.
  După acest turneu, ţarul Nicolae al II-lea i-a proclamat pe cei 5, Lasker, Capablanca, Alehin, Tarrasch şi Marshall, drept Mari Maeştri ai Şahului.

                                                Campion Mondial

    În 1920 Lasker a observat creşterea pe care Capablanca a înregistrat-o şi i-a cedat acestuia titlul, zicând  "Ai câştigat titlul nu prin formalitatea unei provocări, ci prin măestria ta strălucitoare". Capablanca ar fi dorit să câştige titlul în mod onorabil, însă Lasker a insistat că el va fi acum cel ce-l va provoca la duel.Ei au jucat un meci în Havana, în 1921, pe care Capablanca l-a câştigat prin patru victorii, zero înfrângeri şi 10 egaluri.  
  Această realizare de a câştiga titlul fără a pierde un singur meci contra adversarului a rezistat mai mult de opt decenii până la meciul Vladimir Kramnik - Garry Kasparov, 2000.El a dominat turneul de la Londra, 1922. Aici s-au aflat un numar în creştere de jucători puternici, loc unde s-a simţit că actualul campion nu va fi în stare să reziste posibilelor provocari la titlu. Jucători precum Alexander Alehin, Efim Bogoliubov, Geza Maroczy, Richard Réti, Akiba Rubinstein, Ksawery Tartakower şi Milan Vidmar, s-au întâlnit să vorbească despre viitoarea conduită a acestor campionate.
   Printre alte lucruri, Capablanca a propus condiţii, printre care se număra şi cea în care adversarul să pună 10.000 de dolari pentru banii de premiu.În următorii ani Rubinstein şi Nimzovici l-au provocat pe Capablanca, însă ei nu au reuşit să procure fondurile stipulate de noul regulament. Meciul împotriva lui Alehin din 1927 a fost împuternicit de câţiva oameni de afaceri argentinieni şi de preşedintele Argentinei, care garanta fondurile.
   Capablanca a fost din nou pe locul doi, în 1924 la New York, în spatele lui Lasker, dar din nou, în faţa lui Alehin. El a fost clasat pe locul trei, la Moscova, pierzând în faţa lui Efim Bogoliubov şi Lasker, 1925.
    A reuşit totuşi în 1927 să domine turneul de şase jucători de la New York, fără să piardă un singur meci, cu 2,5 puncte în faţa lui Alehin.Ca şi Campion Mondial La Şah, Capablanca a suferit modificări şi în viaţa personală.
    În decembrie 1921, el s-a căsătorit cu Gloria Simoni, Betancourt. Ei au avut un fiu José Raúl, în 1923 şi o fiică, Gloria în 1925, dar căsnicia s-a terminat cu un divorţ. El şi-a pierdut şi ambii părinţi.

                                         Pierderea Titlului                                                                                                                                                     

    Capablanca a dominat la turneul din New York, 1927, înaintea lui Alehin cu trei puncte, câştigând un premiu de excelenţă împotriva lui Rudolf Spielmann şi câştigând iarăşi două meciuri împotriva lui Aaron Nimzovici.  El va pierde titlul, într-un meci maraton împotriva lui Alehin, acesta dovedindu-se, în meciuri lungi, un adversar redutabil.Alehin a refuzat să mai joace un meci-retur împotriva lui Capablanca, însă a jucat două meciuri împotriva lui Efim Bogoljubov, un jucător fin, dar care nu îi punea probleme într-un meci de lungă durată. Alehin a refuzat să mai joace în turnee la care avea să participe şi Capablanca.

                                         Post-Campionat

    După pierderea titlului, Capablanca a câştigat o serie de turnee, în speranţa că îl va face pe Alekhine să îi ofere acestuia un meci retur, însă nu a fost să fie. În 1931, Capablanca l-a înfrânt pe jucătorul danez Max Euwe cu 2 victorii, 0 înfrângeri şi 8 remize.
    Asta a marcat finalul carierei sale, el retrăgându-se din jocurile serioase de şah, către cele mai uşoare, la clubul de şah din Manhattan. Din scrierile lui Reuben Fine aflăm că la acea perioadă Capablanca era capabil să-l bată pe Alehin la "şah blitz" însă el deja l-a bătut în puţinele jocuri pe care aceştia le-au avut.În 1934, Capablanca se reîntoarce la jocul serios.
    El a început să se întâlnească cu Olga Ceagodaeva, cu care s-a căsătorit în 1938, ea fiind aceea care l-a inspirat să joace din nou. În 1935, după probleme cu alcoolul, Alehin a pierdut titlul în faţa lui Euwe. Capablanca şi-a reînnoit speranţele de a câştiga din nou titlul de campion mondial, lucru reuşit la Moscova în 1936, înaintea lui Botvinnik şi Lasker.
     Mai târziu avea să facă egal cu Botvinnik, la Nottingham într-un super-turneu în acelaşi an, dar păstrându-şi poziţia înaintea lui Euwe, Lasker, Alehin şi a jucătorilor mai tineri, Reuben Fine, Samuel Reshevsky şi Salo Flohr.
     În acest turneu Capablanca şi-a luat revanşa pentru înfrângerea pe care a suferit-o. Alehin a reuşit să greşească, i-a dat avantaj lui Capablanca, acesta a profitat într-o mişcare pe care nici unul dintre ceilalţi jucători prezenţi, cu excepţia lui Lasker, nu au putut să o anticipeze
    .În 1937, Euwe, spre deosebire de Alehin, din respect pentru Capablanca i-a dat acestuia un meci-retur. Alehin s-a lăsat de alcool, s-a pregătit bine şi a recâştigat titlul. La finele acestui moment, au fost puţine şanse pentru Capablanca să-şi recâştige titlul, deoarece Alehin nu a mai jucat în vreun campionat mondial, până la moartea sa în 1946.
     Sănătatea lui Capablanca a luat o întorsătură urâtă, în timpul unui turneu AVRO în 1938, unde a avut mai multe atacuri cerebrovasculare, ceea ce i-a dat un rezultat jalnic, ocupând locul şapte din opt. În 1939, la Olimpiada de Şah el a reuşit să îl surclaseze din nou pe Alekhine şi Paul Keres.Pe 7 martie 1942, aflându-se într-un meci "kblitz" la Clubul de Şah din Manhattan, în New York, el a căzut din cauza unui atac cerebrovascular.
    A fost dus de urgenţă la spitalul Muntele Sinai, însă a murit ziua următoare. Remarcabil, rivalul cubanezului, Emanuel Lasker a murit în acelaşi spital, cu un an mai devreme. Cel mai mare duşman al său, Alehin a scris despre moartea acestuia "Cu moartea sa, am pierdut un geniul al şahului al cărui fel nu-l vom mai vedea."
Premiu de frumusete
Capablanca - Bernstein, San Sebastian, 1911
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 4.0-0 Ne7 5.Cc3 d6 6.Nxc6+ bxc6 7.d4 exd4 8.Cxd4 Nd7 9.Ng5 0-0 10.Te1 h6 11.Nh4 Ch7 12.Nxe7 Dxe7
13.Dd3 Tab8 14.b3 Cg5 15.Tad1 De5 16.De3 Ce6 17.Cce2 Da5 18.Cf5 Cc5 19.Ced4 Rh7 20.g4 Tbe8 21.f3 Ce6 22.Ce2 Dxa2 23.Ceg3 Dxc2
24.Tc1 Db2 25.Ch5 Th8 26.Te2 De5 27.f4 Db5 
28.Cfxg7! Cc5 29.Cxe8 Nxe8 30.Dc3 f6 31.Cxf6+ Rg6 32.Ch5 Tg8 33.f5+ Rg5 34.De3+ 1-0





                                  




ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Emanuel Lasker




Emanuel Lasker


Emanuel Lasker (n. 24 decembrie 1868; d. 11 ianuarie 1941) a fost un jucător de şah şi matematician evreu german, născut la Berlinchen în Branderburg (astăzi Barlinek în Polonia). Evreu de origine, se va remarca şi ca un filozof şi umanist de excepţie, luptând pentru educaţia, stabilitatea şi securitatea omenirii. A fost campion mondial la şah (1894-1921).

Campion la șah

În 1894 el a devenit Campion Mondial la Şah, învingându-l pe Wilhelm Steinitz cu 10 victorii, 4 egaluri şi 5 înfrângeri. El a menţinut acest titlu timp de 27 de ani, un record ce nu a fost întrecut nici până acum. Cele mai de seamă turnee ale sale au fost la Londra, 1899, Sankt Petersburg, 1896 - 1914 şi New York, 1924. În 1921 el va pierde titlul în favoarea lui José Raúl Capablanca. Lasker s-a oferit să se retragă, oferindu-i titlul lui Capablanca, însă acesta a vrut să îl învingă pe Lasker într-un meci oficial.În 1933, evreul Lasker şi soţia sa Martha Kohn au trebuit să plece din Germania, din pricina naziştilor. Au plecat în Anglia, apoi au locuit pentru o scurtă perioadă în Uniunea Sovietică, în cele din urmă hotărându-se să se stabilească la New York.Lasker este cunoscut pentru metoda sa "psihologică" de joc, în care el lua în consideraţie calităţile subiective ale adversarului său, comparându-le cu necesităţile obiective ale poziţiei sale pe tabla de şah. Richard Reti sublinia faptul că Lasker ar fi făcut chiar şi mişcări de ordin inferior, dacă ştia în vreun fel că aceste mişcări îi vor crea o stare de disconfort adversarului, oricât de mică, lucru dezminţit de Lasker.
Emanuel Lasker şi fratele său, 1907
Cu toate acestea, în 1914, la Sankt Petersburg, într-un faimos meci contra lui José Raúl Capablanca, pe care acesta trebuia să-l caştige cu orice preţ, Lasker a ales o deschidere care este considerată de mulţi şahisti inofensivă - atât timp cat adversarul juca ofensiv. Capablanca, încurajat de turneu să joace într-un mod sigur, a eşuat în a lua măsuri ofensive împotriva mişcării lui Lasker, justificându-i acestuia strategia, Lasker va caştiga meciul.        Un alt meci istoric este meciul Lasker - Bauer, Amsterdam, 1889, în care Lasker şi-a sacrificat ambii nebuni, într-o manevră ce avea să fie repetată şi în alte jocuri de aici încolo. Unele variaţii de deschidere îi poartă numele, cum ar fi apărarea Lasker (1.d4 d5 2.c4 e6 3.Nc3 Nf6 4.Bg5 Be7 5.e3 O-O 6.Nf3 h6 7.Bh4 Ne4), introdusă alături de gambitul damei. În 1895 el a introdus o linie care stopa efectiv popularul gambit Evans într-un meci de turneu (1.e4 e5 2.Nf3 Nc6 3.Bc4 Bc5 4.b4 Bxb4 5.c3 Ba5 6.d4 d6 7.0-0 Bb6 8.dxe5 dxe5 9.Qxd8+ Nxd8 10.Nxe5 Be6). Liniile curbe ale lui Lasker, combinate cu un joc agresiv din partea albului şi conform lui Reuben Fine, poziţiile simplificate la care ajungea în final Lasker sunt din punct de vedere psihologic demoralizatoare pentru adversar   Lasker este şi un matematician distins. El şi-a făcut studiile de doctorat la Erlangen din 1900, anul morţii lui Wilhelm Steinitz, până în 1902 sub îndrumarea lui David Hilbert. Teza sa de doctorat Über Reihen auf der Convergenzgrenze a fost publicată în Tranzacţii Filozofale în 1901.Lasker a introdus conceptul unui prim ideal, care extinde noţiunea de putere al unui număr prim, către o geometrie algebrică. El este renumit şi pentru articolul său din 1905, intitulat Zur Theorie der Moduln und Ideale, care a apărut în Mathematische Annalen. În acest articol el a pus bazele a ceea ce acum se numeşte Alte aspecte ale vieţii saleEl a fost şi un filozof şi un bun prieten lui Albert Einstein. Mai târziu în viaţa sa a devenit un umanist, scriind cu pasiune despre nevoia de inspiraţie şi de educaţie structurată, pentru stabilizarea şi securitatea omenirii. El s-a apucat mai târziu de Bridge (jocul), unde a devenit maestru, apoi de studierea jocului Go (jocul).El a inventat Lasca, o variantă a şahului, în care piesele nu sunt luate de pe tablă, ci puse sub piesa care le cucereşte. Scriitoarea Else Lasker-Schüler i-a fost cumnată, iar Emanuel Lasker, este inrudit cu jucătorul de şah, Edward Lasker. În 1925 el publică Manualul de Sah al lui Lasker, faimos în cercurile de şahişti, pentru tonul filozofic întalnit în carte.

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Anatoli Karpov




Anatoli Karpov
Cel mai bun

   Anatoli Karpov e cel mai tare jucator de turnee din toate timpurile, adunind pina in prezent 161 de victorii in competitiile la care a participat, jucind un total de 3.163 de partide, din care a cistigat 1.118, a remizat de 1.480 de ori si a pierdut 287. In semn de apreciere, asteroidul 90414 a fost botezat cu numele sau. Din 2005, Karpov este membru al Camerei Publice a Rusiei, o institutie cu atributii in monitorizarea legislativului rus.
Nascut pe 23 mai 1951 la Zlatoust, in regiunea Muntilor Urali, Anatoli Karpov invata sa joace sah la virsta de 4 ani, iar la 12 ani are sansa de a fi acceptat la renumita scoala a lui Mihail Botvinnik.

    Aici, patriarhul sahului sovietic il testeaza si isi da verdictul: "Baiatul asta habar nu are despre sah si nici nu va avea vreun viitor in profesia asta". A fost una dintre putinele situatii in care Botvinnik s-a inselat in aprecierea unor jucatori.

     In 1967, la 16 ani, Karpov devine campion european de juniori la Groningen, in Olanda, iar in 1968 reuseste sa intre la Universitatea din Moscova pentru a studia matematica. De fapt, Karpov a fost un elev merituos la toate nivelurile carierei sale, fiind unul dintre putinele exemple de jucator, care a reusit sa se realizeze pe mai multe planuri.

     Ulterior, isi schimba profilul de invatamint, simtindu-se atras de economie si devine absolvent al Facultatii de Stiinte Economice din cadrul Universitatii din Leningrad. Un rol important in definitivarea sa ca jucator de clasa mondiala l-a avut Semion Dorfman, un rezultat major al colaborarii cu renumitul antrenor rus fiind titlul de campion mondial de juniori, cucerit in 1969, la Stockholm, cu un rezultat fabulos de 10 puncte din 11 runde.

    Ulterior, incepe urcusul catre titlul suprem, totul culminind cu meciul din Finala Candidatilor, unde il intilneste pe Viktor Korchnoi chiar la Moscova intr-o confruntare care avea sa-l desemneze pe adversarul legendarului Bobby Fischer.

    Dupa un debut fulminant, in care a condus cu 3-0, Karpov pierde ritmul si termina confruntarea in corzi, fiind nevoit sa faca 19 remize dupa ce pierde doua partide, astfel incit cistiga meciul la doar un punct diferenta. Dupa ce Bobby Fischer se retrage din meciul pentru pastrarea titlului mondial, Anatoli Karpov primeste titlul suprem in anul 1975.

    Dupa ce a fost incoronat in acest fel drept campion mondial, Karpov se straduieste sa demonstreze ca merita sa detina coroana cu lauri. Rezultatele obtinute de Karpov in turnee eclipseaza chiar si succesele lui Alehin din perioada de glorie a acestuia, reusind noua victorii consecutive in superturneele la care a participat, record care a rezistat mult timp in arena mondiala.

     In 1978 si 1981, Karpov reuseste cu succes sa-si apere titlul in fata lui Viktor Korchnoi, dupa doua meciuri cu scintei. Korchnoi emigrase in Elvetia, iar statul sovietic dorea cu ardoare sa-si demonstreze suprematia asupra sistemului capitalist, astfel incit confruntarile au capatat o puternica valenta politica.

    Dominatia lui Karpov dureaza pina in 1985, cind Gary Kasparov reuseste sa-i rapeasca titlul dupa doua meciuri epuizante ce au fost un punct de atractie pentru toata lumea. Destinul ii zimbeste din nou lui Karpov in 1993, cind FIDE ii reda o sansa nesperata.

     Dupa ce Short si Kasparov se retrag din semifinalele Campionatului Mondial, datorita fondului de premiere insuficient, Karpov disputa direct finala impotriva olandezului Jan Timman si cistiga titlul extrem de lejer. La un an distanta, Karpov inchide gura tuturor, reusind la Linares poate cel mai bun turneu al carierei sale, cistigind cu 11 puncte din 13 posibile, acumuli nd un ELO inegalabil, 2.985, intr-o companie care iti taie rasuflarea: Kasparov, Shirov, Bareev, Kramnik, Lautier, Anand, Kamsky, Topalov, Ivanchuk, Gelfand, Illescas, Judit Polgar si Beliavsky.

     In 1998 isi apara titlul in fata lui Anand, dar in 1999 trebuie sa predea stafeta lui Alexander Khalifman, fara sa participe la sistemul eliminatoriu imaginat de FIDE. Dupa 1995, Karpov a renunt at sa mai fie jucator activ, preferind sa participe in competit ii demonstrative si sa se ocupe de politica.

      APRECIERE. Preferatul lui Maradona.
Anatoli Karpov a facut senzatie la celebra emisiune "La noche del 10", realizata si prezentata de legenda fotbalului argentinian, Diego Armando Maradona. Invitat in cadrul show-ului din data de 19 septembrie 2005, fostul campion mondial la sah si-a etalat farmecul si umorul, calitati care il recomanda drept unul dintre cei mai carismatici sportivi.

     KARPOV (2.740) - TOPALOV (2.640) / LINARES (4), 1994. Spectaculoasa victorie a lui Karpov in turneul vietii sale.
1.d4 Cf6 2.c4 c5 3.Cf3 cxd4 4.Cxd4 e6 5.g3 Cc6 6.Ng2 Nc5 7.Cb3 Ne7 8.Cc3 0-0 9.0-0 d6 10.Nf4 Ch5 11.e3 Cxf4 12.exf4 Nd7 13.Dd2 Db8 14.Tfe1 g6 15.h4 a6 16.h5 b5 17.hxg6 hxg6 18.Cc5 dxc5 19.Dxd7 Tc8
     Karpov gaseste o resursa tactica fenomenala, dupa care intreaga aparare a negrului se prabuseste, iar piesele comasate pe flancul damei nu pot interveni in apararea monarhului lor. 20.Txe6!! Ta7 21.Txg6+ fxg6 22.De6+ Rg7 23.Nxc6 Td8 24.cxb5 Nf6 25.Ce4 Nd4 26.bxa6 Db6 27.Td1 Dxa6 28.Txd4 Txd4 29.Df6+ Rg8 30.Dxg6+ Rf8 31.De8+ Rg7 32.De5+ Rg8 33.Cf6+ Rf7 34.Ne8+ Rf8 35.Dxc5+ Dd6 36.Dxa7 Dxf6 37.Nh5 Td2 38.b3 Tb2 39.Rg2 1-0.


18.04.2012

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Robert Fischer




          XIV. Robert Fischer al  XI-lea campion Mondial 
       jucătorul cu cele mai bune rezultate din istoria şahului !


       Robert James Fischer S.U.A.s-a născut la Chicago (9.3.1943) Jucător de şah profesionist.              
    Campion mondial în perioada 1972-1975. Unul din puţinii oameni care pentru talentul, pasiunea, dârzenia, consecvenţa cu care şi-a desfăşurat activitatea, a devenit o legendă chiar din timpul vieţii.   ,,Când aveam 6 ani, sora mea m-a învăţat să joc șah.  M-a atras de la început. 
    Peste doi ani am început să vizitez regulat clubul de şah din Brooklyn unde am înregistrat şi unele succese”. Primele rezultate remarcabile le obţine în 1956 când devine cel mai tânăr campion de juniori al S.U.A., iar în toamnă este invitat la un open în Canada şi apoi la un simultan la Havana încheiat cu un incredibil +10=2 _0. Are doar 13 ani când pentru rezultatele sale i se acordă titlul de maestru internațional.     
    Se născuse un nou Morphy sau Capablanca!  În jurul anului nou 1957-1958 ,,teribilul Bobby” realizează în turneul de la New York un duplex neobişnuit pentru vârsta sa, câştigând primul din cele opt titluri de campion naţional şi calificarea la Tiz Portoroz/1958, unde clasându-se între primii şase ,,recidivează”cu un nou duplex, obţinând titlul de mare maestru şi dreptul de participare la turneul candidatilor desfăşurat în Iugoslavia în toamna anului 1959  unde, înfruntând cu mult curaj elita şahului mondial, confirmă aureola de geniu cu care fusese creditat. 
    Anii cu rezultate fluctuante aparţineau de acum trecutului. Cunoştinţele acumulate se cristalizau în mintea lui, începând să realizeze combinaţii uimitoare. Restul carierei sale şahiste  va consta din punerea în valoare a talentului său înnăscut, cu scopul principal de a ajunge pe ,,tronul sacru” al campionilor lumii.                       
    La 17 ani declara profetic: ,,Am să cuceresc titlul mondial pe care-l voi păstra câţiva ani.                     
    Apoi o să mă ocup de altceva şi am să câştig o groază de bani”. După locul  V-VI ocupat la Tc Blend/Zagreb/Belgrad în 1959 la 7 ½ puncte de învingător şi un ,,galop de sănătate” în Tiz Stockholm/1962 pe care-l câştigă neînvins, cu 2 ½ puncte înaintea tripletei Petrosian-Gheller-Korcinoi, participă la Tc Curacao/1962, unde după un maraton de 28 de runde se clasifică al IV-lea, neputând depăşi ,,morişca” marilor maeştri sovietici Petrosian-Gheller, pe care-I devansase net cu numai câteva luni în urmă la Stockholm.  În această situaţie devine contestatar şi refuză să mai i-a parte la etapele de calificare ale campionatului mondial, propunând ca ,,Turneul candidaţilor” să fie înlocuit cu un sistem de meciuri eliminatorii, ceea ce F.I.D.E. acceptă.  
    Rămâne totuşi spectator până în 1967 când se hotărăşte să i-a parte la Tiz de la Soussa, dar după zece runde abandonează competiţia în urma unui incident iscat de convingerile sale religioase. 
    Trebuie menţionat că prin 1965 se alăturase unei secte care impunea repaus absolute, cu meditaţie solitară de vineri după apusul soarelui până sâmbătă la asfinţit, fapt care i-a produs multe neplăceri în activitatea sa de mai târziu.Reanimat de organizarea la Belgrad  în 1970 a celebrului ,,Meci al secolului”, în care reprezentativa de CM şi MM a U.R.S.S. a înfruntat ,,Restul lumii”, se smulge din exilul autoimpus, reintră în viaţa competiţională şi câştigând turneu după turneu _Rovinj/Zagreb, Buenos Aires şi Palma de Mallorca_începe să-şi contureze propria-i legendă, incitând ziarele să publice pe prima pagină articole de senzaţie. ,,La Buenos Aires, comenta Fl. Gheorghiu,  Fischer a jucat cu o forţă teribilă, lăsând doar 4 remize din cele 17 partide pe care le-a susţinut, deşi a sosit la concurs cu 3 zile întârziere. 
     Partidele sale, chiar şi acelea în care s-a mulţumit cu egalitatea, uimesc prin ingeniozitate şi profunzime, prin soluţii cumva inedite în poziţii cunoscute şi mai ales prin voinţa acerbă de victorie”.
     Ca o recunoaştere a excepţionalelor sale rezultate i se conferă premiul ,,Oscar/1970”, deşi CM era Spasski. Ascensiunea finală spre titlul suprem este reluată în 1971 când spulberă pur şi simplu pe cei trei candidaţi care-i sunt opuşi _Taimanov, Larsen şi Petrosian_devenind astfel şalanger al campionului lumii.   
    Meciul cu Spasski, desfăşurat la Reykjavik în vara anului 1972, a oferit  iubitorilor şahului una din cele mai dramatice confruntări din lunga istorie a campionatelor mondiale. Câştigând meciul cu o diferenţă concludentă, acest ,,Mozart al şahului” a demonstrat în această magnifică confruntare o virtuozitate fascinantă, rod al pregătirii sale complete, teoretice, psihologice şi fizice. Visul său de o viaţă, pentru care muncise fantastic de la frageda vârstă de 8 ani, se realizează în ziua de 1 septembrie 1972, când primeşte din mâna preşedintelui F.I.D.E. diploma şi cununa de lauri , devenind cel de-al XI-lea deţinător al titlului suprem.  
    Şi întocmai ca altă dată Paul Morphy, după ce a învins toată elita şahului se închide în turnul său de fildeş, abandonând şahul competiţional pentru totdeauna, intrând definitiv în legendă, atât pentru caracterul său destul de controversat cât mai ales datorită calităţii şi dimensiunilor performanţelor sale, mulţi specialişti ai şahului considerându-l cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, un ,,monstru sacru” al şahului. Este autorul monografiei ,,My 60 Memorable Games”, publicată simultan la New York şi Londra în 1968, carte în care afirma :      „Secretul cel mare în şah este să nu faci niciodată o mutare până nu ai înţeles perfect poziţia !”  

    Partida a cincea din meciul pentru titlul mondial de la Reykjavik,1972 este un exemplu elocvent pentru  stilul de joc a lui Fischer, de luptă şi de urmărire consecventă a unui plan strategic profund calculat :         
                                                                Spasski – Fischer 
  1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Cf3 c5 5.e3 Cc6 6.Nd3 N:c3 + 7.b:c3 d6 8.e4 e5 9.d5 Ce7 10.Ch4 h6  ( la 10... Cg6 urma 11.Cf5! ) 11.f4 Cg6 ( prin aceasta mutare negrul vrea să elimine singura figură ușoară activă a albului) 12.C:g6 f:g6 13.f:e5 ( mai bine era 13.0-0 0-0 14.h3) 13...d:e5 14.Ne3   ( poziția este blocată dar negrul are o dezvoltare optimă a figurilor ) 14...b6 15.0-0  0-0 16.a4 a5! ( blocarea  pionului alb duce la pasivitate aproape completă a nebunului de aceeași culoare) 17.Tb1 Nd7 18.Tb2 Tb8 19.Tbf2 De7 20.Nc2 g5 Poziţia albului este blocată. 21.Nd2 De8 22.Ne1 Dg6 23.Dd3 Ch5 24.T:f8+ T:f8 25.T:f8+ R:f8 26.Nd1(mai bine era 26.De3) Cf4 27.Dc2??
În criză acută de timp Spasski greşeşte,  probabil 27.Db1  ar mai fi prelungit lupta ) 27...N:a4 şi albul a cedat deoarece la 28.D:a4 ar fi câştigat 28.D:e4.

                                                                                Fl.  Voiculescu

     
free counters