ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Robert Fischer

          XIV. Robert Fischer al  XI-lea campion Mondial 

       jucătorul cu cele mai bune rezultate din istoria şahului !

       Robert James Fischer S.U.A.s-a născut la Chicago (9.3.1943) Jucător de şah profesionist.              

    Campion mondial în perioada 1972-1975. Unul din puţinii oameni care pentru talentul, pasiunea, dârzenia, consecvenţa cu care şi-a desfăşurat activitatea, a devenit o legendă chiar din timpul vieţii.   ,,Când aveam 6 ani, sora mea m-a învăţat să joc șah.  M-a atras de la început. 

    Peste doi ani am început să vizitez regulat clubul de şah din Brooklyn unde am înregistrat şi unele succese”. Primele rezultate remarcabile le obţine în 1956 când devine cel mai tânăr campion de juniori al S.U.A., iar în toamnă este invitat la un open în Canada şi apoi la un simultan la Havana încheiat cu un incredibil +10=2 _0. Are doar 13 ani când pentru rezultatele sale i se acordă titlul de maestru internațional.     

    Se născuse un nou Morphy sau Capablanca!  În jurul anului nou 1957-1958 ,,teribilul Bobby” realizează în turneul de la New York un duplex neobişnuit pentru vârsta sa, câştigând primul din cele opt titluri de campion naţional şi calificarea la Tiz Portoroz/1958, unde clasându-se între primii şase ,,recidivează”cu un nou duplex, obţinând titlul de mare maestru şi dreptul de participare la turneul candidatilor desfăşurat în Iugoslavia în toamna anului 1959  unde, înfruntând cu mult curaj elita şahului mondial, confirmă aureola de geniu cu care fusese creditat. 

    Anii cu rezultate fluctuante aparţineau de acum trecutului. Cunoştinţele acumulate se cristalizau în mintea lui, începând să realizeze combinaţii uimitoare. Restul carierei sale şahiste  va consta din punerea în valoare a talentului său înnăscut, cu scopul principal de a ajunge pe ,,tronul sacru” al campionilor lumii.                       

    La 17 ani declara profetic: ,,Am să cuceresc titlul mondial pe care-l voi păstra câţiva ani.                     

    Apoi o să mă ocup de altceva şi am să câştig o groază de bani”. După locul  V-VI ocupat la Tc Blend/Zagreb/Belgrad în 1959 la 7 ½ puncte de învingător şi un ,,galop de sănătate” în Tiz Stockholm/1962 pe care-l câştigă neînvins, cu 2 ½ puncte înaintea tripletei Petrosian-Gheller-Korcinoi, participă la Tc Curacao/1962, unde după un maraton de 28 de runde se clasifică al IV-lea, neputând depăşi ,,morişca” marilor maeştri sovietici Petrosian-Gheller, pe care-I devansase net cu numai câteva luni în urmă la Stockholm.  În această situaţie devine contestatar şi refuză să mai i-a parte la etapele de calificare ale campionatului mondial, propunând ca ,,Turneul candidaţilor” să fie înlocuit cu un sistem de meciuri eliminatorii, ceea ce F.I.D.E. acceptă.  

    Rămâne totuşi spectator până în 1967 când se hotărăşte să i-a parte la Tiz de la Soussa, dar după zece runde abandonează competiţia în urma unui incident iscat de convingerile sale religioase. 

    Trebuie menţionat că prin 1965 se alăturase unei secte care impunea repaus absolute, cu meditaţie solitară de vineri după apusul soarelui până sâmbătă la asfinţit, fapt care i-a produs multe neplăceri în activitatea sa de mai târziu.Reanimat de organizarea la Belgrad  în 1970 a celebrului ,,Meci al secolului”, în care reprezentativa de CM şi MM a U.R.S.S. a înfruntat ,,Restul lumii”, se smulge din exilul autoimpus, reintră în viaţa competiţională şi câştigând turneu după turneu _Rovinj/Zagreb, Buenos Aires şi Palma de Mallorca_începe să-şi contureze propria-i legendă, incitând ziarele să publice pe prima pagină articole de senzaţie. ,,La Buenos Aires, comenta Fl. Gheorghiu,  Fischer a jucat cu o forţă teribilă, lăsând doar 4 remize din cele 17 partide pe care le-a susţinut, deşi a sosit la concurs cu 3 zile întârziere. 

     Partidele sale, chiar şi acelea în care s-a mulţumit cu egalitatea, uimesc prin ingeniozitate şi profunzime, prin soluţii cumva inedite în poziţii cunoscute şi mai ales prin voinţa acerbă de victorie”.

     Ca o recunoaştere a excepţionalelor sale rezultate i se conferă premiul ,,Oscar/1970”, deşi CM era Spasski. Ascensiunea finală spre titlul suprem este reluată în 1971 când spulberă pur şi simplu pe cei trei candidaţi care-i sunt opuşi _Taimanov, Larsen şi Petrosian_devenind astfel şalanger al campionului lumii.   

    Meciul cu Spasski, desfăşurat la Reykjavik în vara anului 1972, a oferit  iubitorilor şahului una din cele mai dramatice confruntări din lunga istorie a campionatelor mondiale. Câştigând meciul cu o diferenţă concludentă, acest ,,Mozart al şahului” a demonstrat în această magnifică confruntare o virtuozitate fascinantă, rod al pregătirii sale complete, teoretice, psihologice şi fizice. Visul său de o viaţă, pentru care muncise fantastic de la frageda vârstă de 8 ani, se realizează în ziua de 1 septembrie 1972, când primeşte din mâna preşedintelui F.I.D.E. diploma şi cununa de lauri , devenind cel de-al XI-lea deţinător al titlului suprem.  

    Şi întocmai ca altă dată Paul Morphy, după ce a învins toată elita şahului se închide în turnul său de fildeş, abandonând şahul competiţional pentru totdeauna, intrând definitiv în legendă, atât pentru caracterul său destul de controversat cât mai ales datorită calităţii şi dimensiunilor performanţelor sale, mulţi specialişti ai şahului considerându-l cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, un ,,monstru sacru” al şahului. Este autorul monografiei ,,My 60 Memorable Games”, publicată simultan la New York şi Londra în 1968, carte în care afirma :      „Secretul cel mare în şah este să nu faci niciodată o mutare până nu ai înţeles perfect poziţia !”  

    Partida a cincea din meciul pentru titlul mondial de la Reykjavik,1972 este un exemplu elocvent pentru  stilul de joc a lui Fischer, de luptă şi de urmărire consecventă a unui plan strategic profund calculat :         

                                                                Spasski – Fischer 

  1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Cf3 c5 5.e3 Cc6 6.Nd3 N:c3 + 7.b:c3 d6 8.e4 e5 9.d5 Ce7 10.Ch4 h6  ( la 10... Cg6 urma 11.Cf5! ) 11.f4 Cg6 ( prin aceasta mutare negrul vrea să elimine singura figură ușoară activă a albului) 12.C:g6 f:g6 13.f:e5 ( mai bine era 13.0-0 0-0 14.h3) 13...d:e5 14.Ne3   ( poziția este blocată dar negrul are o dezvoltare optimă a figurilor ) 14...b6 15.0-0  0-0 16.a4 a5! ( blocarea  pionului alb duce la pasivitate aproape completă a nebunului de aceeași culoare) 17.Tb1 Nd7 18.Tb2 Tb8 19.Tbf2 De7 20.Nc2 g5 Poziţia albului este blocată. 21.Nd2 De8 22.Ne1 Dg6 23.Dd3 Ch5 24.T:f8+ T:f8 25.T:f8+ R:f8 26.Nd1(mai bine era 26.De3) Cf4 27.Dc2??

În criză acută de timp Spasski greşeşte,  probabil 27.Db1  ar mai fi prelungit lupta ) 27...N:a4 şi albul a cedat deoarece la 28.D:a4 ar fi câştigat 28.D:e4.

                                                                                Fl.  Voiculescu