13.05.2012

Planul de joc si tempo-ul



                                                    știut ca începătorii fac mutări "la prima mana", cum s-ar spune, adică nu au un plan de joc pe termen lung, ci se uita ce piese sa mai atace și în funcție de asta decid ce mutare sa facă. Nu trebuie sa facem așa, ci sa ne stabilim întotdeauna un plan de joc și asta încă de la începutul partidei. In debutul partidei, planul consta in tipul de control al centrului pe care vrem sa-l aplicam, în alegerea rocadei pe care dorim sa o facem, în stabilirea de pioni pivoți și modalitatea în care vrem sa ne dezvoltam piesele. 
    Planul de joc nu este unitar pe toată durata partidei din cauza ca avem în fata noastră un adversar care dorește și el sa-și impună propriul plan de joc. 
    Planul de joc se poate schimba pe parcursul partidei și chiar este necesar sa se modifice atunci când vedem ca suntem împiedicați sa-l realizam. El trebuie fie reactualizat, funcție de poziție, fie schimbat complet și înlocuit cu altul, dar în nici un caz nu ar trebui sa jucam la întâmplare, fără un plan de joc. Jocul la întâmplare duce sigur la eșec
    Acum, în urmărirea planului de joc e foarte important tempo-ul, adică sa nu pierdem vremea făcând mutări inutile, de ex. sa plimbam calul de colo, colo sau nebunul sau mai știu eu ce alta piesa. In general, nu e bine sa facem mutări consecutive cu aceeași piesa decât in cazuri forțate, de amenințare sau altfel. Aceste mutări consecutive cu aceeași piesa se numesc pierderi de tempo pentru ca ele întârzie aplicarea planului gândit. 
    Orice întârziere în plan poate duce la zădărnicirea lui. Inversul tempo-ului pierdut exista cel câștigat. Un tempo câștigat este atunci când facem o mutare și îl obligam pe adversar la o mutare forțată, prevăzuta de noi, și nu la una normala care ar putea periclita punerea în practica a planului nostru. 
    Exemplu de astfel câștig de tempo sunt acele mutări din plan care sunt și amenințări directe sau indirecte la piese ale adversarului. Câștigul de tempo face ca planul de joc sa fie promovat cu ușurința, fără ca adversarul sa se poată împotrivi suficient. 
    Sigur, la început vom elabora planuri de joc mai slabe sau nerealiste dar, încet, încet, vom învață sa elaboram planuri tot mai realiste și complete pe măsura ce înaintam în experiență, jucând cât mai multe partide.
     Foarte important! Revedeți partidele jucate, în special cele pierdute și analizați planul sau planurile de joc utilizate și găsiți-le toate defectele. Dacă nu faceți asta veți progresa mult mai încet. Din partidele pierdute se învață cel mai mult. 

Structura de pioni


                                                    

Structura de pioni este foarte importanta mai ales in finaluri. Acolo slăbiciunile ei sunt exploatate la maximum. Slăbiciuni ale structurii de pioni sunt: pioni dublaţi si pioni izolaţi, adică franjurarea lanţului de pioni. Cu cat pionii se susţin intre ei cu atât sunt mai tari. Din deschidere este important sa ne facem pioni pivot, de obicei in centru, pioni care vor susţine piesele uşoare, cai si nebuni, in atacul contra pieselor adverse. De asemenea un puternic avantaj ne asigura un pion liber, adică un pion care in drumul sau spre regina nu întâlneşte alt pion advers si nici nu poate fi luat de alt pion. Un pion liber susţinut puternic de o piesa grea, turn de obicei, devine o ameninţare extrem de puternica. Ca si structuri de pioni se cunosc trei asemenea structuri:
-a. structura închisa
-b. structura deschisa
-c. structura semideschisa.
a. Structura închisa provine din modalitatea de control al centrului prin blocare. In general, jucătorii strategici construiesc un asemenea tip de structura. In acest tip de structura se ştie caii valorează mai mult decât nebunii. De ce? Pentru ca ei pot sari peste lanţurile de pioni, pe când nebunii sunt blocaţi de-o parte sau de alta a lanţurilor.
b. Structura deschisa provine din modalitatea de control al centrului prin atacarea directa a pionilor. Se creează atunci coloane libere si turnurile intra in forţa in joc. de asemenea perechea de nebuni are o forţa mult mai mare decât perechea de cai din cauza mobilităţii mai mari. Elementul tactic devine major intr-o astfel de joc.
c. Structura semideschisa se obţine prin tot prin schimb de pioni, dar in urma lor nu rezulta coloane complet deschise ci doar semideschise. O coloana semideschisa este Coloana  care are doar un pion al adversarului, una deschisa nu are nici un pion, iar cea închisa are ambii pioni de-a lungul ei. Structurile semideschise sunt mai complexe din punct de vedere al planurilor de joc, ele combinând elemente de strategie cu cele de tactica.
Regula: mare grija când mutam orice pion, sa ne gândim mai întâi ce structura de pioni rezulta din acea mutare. Totdeauna trebuie sa nu se piardă din vedere structura de pioni ce rezulta in urma mutării si care este decisiva in finalul partidei.

Dezvoltarea



2. Dezvoltarea pieselor
      O greșeală frecventa a începătorilor este aruncarea in atac fără ca piesele sa fie armonios dezvoltate. Piesele trebuiesc dezvoltate în asemenea mod incit sa ocupe cele mai bune poziții, adică sa privească spre regele advers sau spre una din slăbiciunile din poziția adversa, dar "sa privească cu un ochi" și spre apărarea proprie și, foarte important, sa se ajute intre ele, nu sa se încurce. 
  Caii se dezvolta cel mai bine la f3 și la c3. De aici au sub control tot centrul. Aceasta este o dezvoltare de atac, dar se poate si dezvoltare de apărare, cea în care se apăra reciproc, ex. la f3 si d2 sau la c3 si e2.
    Depinde de stilul de joc, dacă suntem mai agresivi jucam caii la f3 și c3, dacă preferam așteptarea atunci alegem dezvoltare în apărare. Sigur ca depinde și de deschiderea pe care o promovam, dar mă refer la cei care nu prea știu teoria deschiderilor. Nebunii se dezvolta bine legând caii adversarului, fie la b5, fie la g5. Asta e dezvoltarea agresiva, dar mai este și dezvoltarea în apărare, la e2 sau la d2 mai rar. Intermediar este cea de la d3 sau e3. 
    Mai exista o dezvoltare pasiva, prin fiancheto, la g2, respectiv b2, coroborata cu controlul de la distanta al centrului. 
     Turnurile se dezvolta cel mai bine pe coloane libere, in vederea pătrunderii in liniile adverse, sau, daca nu exista coloane deschise, se pun pe centru sau pe acele coloane care prevedem ca se vor deschide in viitor.
     Dama nu se aventurează din deschidere, o alta greșeală de începător, ci se dezvolta mai la adăpost, nu prea expusa, fie la d2 sau la c2 sau e2. Se mai poate la b3 sau d3 funcție de situație. Deschiderea se poate considera încheiata atunci când turnurile se apăra intre ele, deci rocada este făcuta.
                                             Regula: 
      Mai întâi se dezvolta piesele unde dorim sa facem rocada, caii primii, apoi nebunii, rocada, dama, turnurile. Sigur, pionii pentru susținerea centrului sunt primele mutări. Orice atac prematur, fără dezvoltarea pieselor proprii se plătește scump.

loading...