ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- José Raúl Capablanca

                          José Raúl Capablanca

      José Raúl Capablanca y Graupera 19 noiembrie 1888-8 martie 1942) a fost un şahist de naţionalitate cubaneză, care a deţinut titlul de campion mondial între anii 1921 şi 1927.
   Este unul dintre cei mai mari şahişti din toate timpurile.Capablanca şi Emanuel Lasker sunt singurii (se cere o verificare) care au depăşit, până la Boby Fischer, un coeficient ELO de 1700 de puncte. A devenit campion mondial după ce l-a învins pe Lasker (la vremea aceea bătrân şi bolnav - cel care a deţinut coroana de campion cel mai îndelungat timp din istoria şahului).
   A pierdut titlul în faţa lui Alexander Alehin, care a refuzat să-i acorde revanşa, punând condiţii irealizabile pentru susţinerea meciului. Cauzele înfrângerii au fost: 1. infatuarea: Capablanca era convins că nimeni nu-l poate invinge şi nu s-a pregătit pentru meci; 2. extraordinara pregătire a lui Alehin pentru meci; 3. introducerea, pentru prima dată în competiţia şahistă, de către Alehin, a analizei psihologice a adversarului: campionul rus a observat că atunci când cineva îi opune o rezistenţă îndârjită lui Capablanca, acesta începe să se enerveze şi face mici erori; Alehin a reşit să speculeze toate aceste lucruri.
  După ce a pierdut meciul, dorinţa cea mai mare a lui Capablanca a fost să-şi recâştige titlul. S-a pregătit intens la masa de joc. A participat la marile turnee, spulberându-şi adversarii, aşa cum o va face, mai târziu, Fischer.
   Condiţiile puse de Alehin pentru meci şi apoi izbucnirea războiului, i-au zădărnicit planurile. Fără îndoială, a fost un geniu al şahului şi, probabiul, un strateg inegalabil. Se spune că juca la fel de bine şi bridge sau alte jocuri. Se pare că pierderea titlului de campion mondial s-a datorat păcatelor infatuării şi narcisimului, dar şi unei bune doze de comoditate.   
                                               Primii ani     Supranumit "Mozart al şahului".                                                                                                                                                                                                                   
   La 4 ani ştia deja să joace şah. A învăţat modul în care se mută piesele şi regulile  şahului privind partidele jucate de tatăl său. Acesta a fost surprins când micuţul Raul i-a atras atenţia asupra unei mutări greşite. "De unde ştii tu că am greşit?", l-a apostrofat el pe copilul despre care până atunci crezuse că se joacă aidoma oricărui alt copil de vârsta lui.
   Constatând precocitatea lui Jose Raul, l-a dus la un club de şah din Havana, unde copilul a început să-şi înfrângă, cu vremea, toţi adversarii. La 13 ani a devenit pretendent la titlul de Campion Naţional, pe care l-a câştigat în faţa maestrului Juan Corzo (patru meciuri câştigate, trei pierdute şi şase egaluri). Din acesat moment începe ascensiunea explozivă a marelui şahist, comparabilă cu cea a lui Paul Morphy şi Boby Fisher. (Să notăm însă că au existat şi alţi copii minune ai şahului: Sammy Reshevski, românul Florin Gheorghiu).                                         
                                              Ascensiune rapidă    
    În 1909, la vârsta de douăzeci de ani, Capablanca a câştigat un meci contra campionul Statelor Unite Ale Americii, Frank Marshall. Marshall a insistat ca la turneul din San Sebastián, Spania, 1911 să participe şi Capablanca. A fost unul dintre cele mai puternice turnee ale timpului. Toţi jucătorii de marcă ai lumii, cu excepţia campionului mondial Emanuel Lasker au participat la acel turneu.
     La începutul turneului, Ossip Bernstein şi Aaron Nimzovici au obiectat cu privire la prezenţa lui Capablanca, deoarece acesta nu câştigase nici un mare turneu până atunci. Cu toate acestea, după ce Capablanca a câştigat prima serie de meciuri împotriva lui Bernstein, acesta i-a recunoscut talentul şi nu a ezitat să creadă că José Capablanca ar fi în stare să câştige turneul.
    Nimzovici a luat ofensiva, la un comentariu de-al lui Capablanca, zicând că jucătorii ce nu s-au dovedit ar trebui să-şi ţină limba în prezenţa celor mai buni ca ei. Capablanca l-a invitat pe Nimzovici la o serie de meciuri rapide, pe care le-a câştigat cu uşurinţă. Maeştrii adunaţi au fost de acord că şahistul-minune,  
   Capablanca era de neînvins la jocurile rapide, o distincţie ce va sta alături de Capablanca până la sfârşitul vieţii sale.
  Capablanca şi-a pus în gând câştigarea turneului din mâinile lui Nimzovici, a intrat în joc cu acesta, şi-a format o deschidere admirată şi de Mihail Botvinnik. La sfârşitul turneului, Capablanca a zguduit lumea şahului ocupând primul loc la turneul din San Sebastián, în faţa unor jucători precum Akiba Rubinstein, Carl Schlechter şi Siegbert Tarrasch.
   În 1911, Capablanca îl provoacă pe campionul mondial de la acea vreme, Emanuel Lasker. Lasker a acceptat provocarea, venind însă cu o serie de 17 reguli. Capablanca a refuzat o parte dintre ele, astfel că meciul nu a avut loc în cele din urmă.În 1913, Capablanca a jucat în oraşul său natal, Havana, unde a ocupat locul II, după Frank Marshall, pierzând într-unul din meciurile sale individuale cu acesta, chiar după ce a avut o poziţie mai bună.
   Conform arhivelor istoriei, la meciul acela au fost prezenţi peste 600 de spectatori, care îşi încurajau eroul local, dar care l-au aplaudat plini de fair-play pe învingător. În septembrie 1913, Capablanca şi-a găsit de lucru la un oficiu cubanez.
   Din câte se cunoaşte, ocupaţia sa nu era alta decât de a juca şah, ocupaţie pe care a luat-o în serios de fiecare dată. Pentru mulţi ani el a fost cel mai popular cubanez în viaţă.Apoi, el a jucat o serie de meciuri în Europa, împotriva câtorva dintre liderii de atunci.
    La Berlin el l-a învins pe Jacques Mieses şi pe Richard Teichmann; la Moscova el a jucat o serie de şase meciuri: câte două împotriva lui Alexander Alehin, Evgheni Znosko-Borovski şi Fiodor Dus-Hotimirski, pierzând o singură dată (în faţa lui Evgheni Znosko) şi câştigând în rest. Apoi, a urmat o serie de meciuri la Viena, unde i-a învins pe Richard Réti şi Savielly Tartakower.
   S-a întors la Moscova, l-a învins pe Bernstein din nou, cu o mutare ce a intrat în antologii drept genială, Qb2! şi pentru noua strategie cu "pionii atârnaţi" cu care a reuşit să-l învingă pe Nimzovici.În turneul din 1914 din St. Petersburg, unde au participat majoritatea liderilor, cu excepţia celor din imperiul Austro-Ungar, Capablanca s-a întâlnit cu marele Lasker la aceeaşi tablă de şah, într-un meci de turneu.
   În rundele preliminarii, Capablanca şi-a luat un avans enorm, ceea ce l-a forţat pe Lasker să transforme din decalaj, un egal. Capablanca a câştigat premiul de excelenţă împotriva lui Bernstein, şi câteva meciuri importante contra lui David Janowski, Nimzovici şi Alehin.Cu toate acestea, el a căzut victima unei reveniri în forţă a lui Lasker la jumătatea turneului, Capablanca terminând pe locul doi, cu un scor de 13 puncte, contra lui Lasker la 13.5, dar deasupra lui Alexander Alehin.
  După acest turneu, ţarul Nicolae al II-lea i-a proclamat pe cei 5, Lasker, Capablanca, Alehin, Tarrasch şi Marshall, drept Mari Maeştri ai Şahului.

                                                Campion Mondial

    În 1920 Lasker a observat creşterea pe care Capablanca a înregistrat-o şi i-a cedat acestuia titlul, zicând  "Ai câştigat titlul nu prin formalitatea unei provocări, ci prin măestria ta strălucitoare". Capablanca ar fi dorit să câştige titlul în mod onorabil, însă Lasker a insistat că el va fi acum cel ce-l va provoca la duel.Ei au jucat un meci în Havana, în 1921, pe care Capablanca l-a câştigat prin patru victorii, zero înfrângeri şi 10 egaluri.  
  Această realizare de a câştiga titlul fără a pierde un singur meci contra adversarului a rezistat mai mult de opt decenii până la meciul Vladimir Kramnik - Garry Kasparov, 2000.El a dominat turneul de la Londra, 1922. Aici s-au aflat un numar în creştere de jucători puternici, loc unde s-a simţit că actualul campion nu va fi în stare să reziste posibilelor provocari la titlu. Jucători precum Alexander Alehin, Efim Bogoliubov, Geza Maroczy, Richard Réti, Akiba Rubinstein, Ksawery Tartakower şi Milan Vidmar, s-au întâlnit să vorbească despre viitoarea conduită a acestor campionate.
   Printre alte lucruri, Capablanca a propus condiţii, printre care se număra şi cea în care adversarul să pună 10.000 de dolari pentru banii de premiu.În următorii ani Rubinstein şi Nimzovici l-au provocat pe Capablanca, însă ei nu au reuşit să procure fondurile stipulate de noul regulament. Meciul împotriva lui Alehin din 1927 a fost împuternicit de câţiva oameni de afaceri argentinieni şi de preşedintele Argentinei, care garanta fondurile.
   Capablanca a fost din nou pe locul doi, în 1924 la New York, în spatele lui Lasker, dar din nou, în faţa lui Alehin. El a fost clasat pe locul trei, la Moscova, pierzând în faţa lui Efim Bogoliubov şi Lasker, 1925.
    A reuşit totuşi în 1927 să domine turneul de şase jucători de la New York, fără să piardă un singur meci, cu 2,5 puncte în faţa lui Alehin.Ca şi Campion Mondial La Şah, Capablanca a suferit modificări şi în viaţa personală.
    În decembrie 1921, el s-a căsătorit cu Gloria Simoni, Betancourt. Ei au avut un fiu José Raúl, în 1923 şi o fiică, Gloria în 1925, dar căsnicia s-a terminat cu un divorţ. El şi-a pierdut şi ambii părinţi.

                                         Pierderea Titlului                                                                                                                                                     

    Capablanca a dominat la turneul din New York, 1927, înaintea lui Alehin cu trei puncte, câştigând un premiu de excelenţă împotriva lui Rudolf Spielmann şi câştigând iarăşi două meciuri împotriva lui Aaron Nimzovici.  El va pierde titlul, într-un meci maraton împotriva lui Alehin, acesta dovedindu-se, în meciuri lungi, un adversar redutabil.Alehin a refuzat să mai joace un meci-retur împotriva lui Capablanca, însă a jucat două meciuri împotriva lui Efim Bogoljubov, un jucător fin, dar care nu îi punea probleme într-un meci de lungă durată. Alehin a refuzat să mai joace în turnee la care avea să participe şi Capablanca.

                                         Post-Campionat

    După pierderea titlului, Capablanca a câştigat o serie de turnee, în speranţa că îl va face pe Alekhine să îi ofere acestuia un meci retur, însă nu a fost să fie. În 1931, Capablanca l-a înfrânt pe jucătorul danez Max Euwe cu 2 victorii, 0 înfrângeri şi 8 remize.
    Asta a marcat finalul carierei sale, el retrăgându-se din jocurile serioase de şah, către cele mai uşoare, la clubul de şah din Manhattan. Din scrierile lui Reuben Fine aflăm că la acea perioadă Capablanca era capabil să-l bată pe Alehin la "şah blitz" însă el deja l-a bătut în puţinele jocuri pe care aceştia le-au avut.În 1934, Capablanca se reîntoarce la jocul serios.
    El a început să se întâlnească cu Olga Ceagodaeva, cu care s-a căsătorit în 1938, ea fiind aceea care l-a inspirat să joace din nou. În 1935, după probleme cu alcoolul, Alehin a pierdut titlul în faţa lui Euwe. Capablanca şi-a reînnoit speranţele de a câştiga din nou titlul de campion mondial, lucru reuşit la Moscova în 1936, înaintea lui Botvinnik şi Lasker.
     Mai târziu avea să facă egal cu Botvinnik, la Nottingham într-un super-turneu în acelaşi an, dar păstrându-şi poziţia înaintea lui Euwe, Lasker, Alehin şi a jucătorilor mai tineri, Reuben Fine, Samuel Reshevsky şi Salo Flohr.
     În acest turneu Capablanca şi-a luat revanşa pentru înfrângerea pe care a suferit-o. Alehin a reuşit să greşească, i-a dat avantaj lui Capablanca, acesta a profitat într-o mişcare pe care nici unul dintre ceilalţi jucători prezenţi, cu excepţia lui Lasker, nu au putut să o anticipeze
    .În 1937, Euwe, spre deosebire de Alehin, din respect pentru Capablanca i-a dat acestuia un meci-retur. Alehin s-a lăsat de alcool, s-a pregătit bine şi a recâştigat titlul. La finele acestui moment, au fost puţine şanse pentru Capablanca să-şi recâştige titlul, deoarece Alehin nu a mai jucat în vreun campionat mondial, până la moartea sa în 1946.
     Sănătatea lui Capablanca a luat o întorsătură urâtă, în timpul unui turneu AVRO în 1938, unde a avut mai multe atacuri cerebrovasculare, ceea ce i-a dat un rezultat jalnic, ocupând locul şapte din opt. În 1939, la Olimpiada de Şah el a reuşit să îl surclaseze din nou pe Alekhine şi Paul Keres.Pe 7 martie 1942, aflându-se într-un meci "kblitz" la Clubul de Şah din Manhattan, în New York, el a căzut din cauza unui atac cerebrovascular.
    A fost dus de urgenţă la spitalul Muntele Sinai, însă a murit ziua următoare. Remarcabil, rivalul cubanezului, Emanuel Lasker a murit în acelaşi spital, cu un an mai devreme. Cel mai mare duşman al său, Alehin a scris despre moartea acestuia "Cu moartea sa, am pierdut un geniul al şahului al cărui fel nu-l vom mai vedea."

Premiu de frumusete
Capablanca - Bernstein, San Sebastian, 1911
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 4.0-0 Ne7 5.Cc3 d6 6.Nxc6+ bxc6 7.d4 exd4 8.Cxd4 Nd7 9.Ng5 0-0 10.Te1 h6 11.Nh4 Ch7 12.Nxe7 Dxe7
13.Dd3 Tab8 14.b3 Cg5 15.Tad1 De5 16.De3 Ce6 17.Cce2 Da5 18.Cf5 Cc5 19.Ced4 Rh7 20.g4 Tbe8 21.f3 Ce6 22.Ce2 Dxa2 23.Ceg3 Dxc2
24.Tc1 Db2 25.Ch5 Th8 26.Te2 De5 27.f4 Db5 28.Cfxg7! Cc5 29.Cxe8 Nxe8 30.Dc3 f6 31.Cxf6+ Rg6 32.Ch5 Tg8 33.f5+ Rg5 34.De3+ 1-0

                                  

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Aleksander Alekhine

Aleksander Alekhine

     A jucat ofensiv, a trait ofensiv, a fost casatorit de patru ori, iar asupra mortii sale planeaza suspiciunea de asasinat.

     Povestea lui Aleksander Alekhine, cel de-al patrulea campion mondial, captiveaza si socheaza. Alekhine i-a smuls coroana lui Capablanca, in anul 1927.

      Aleksander Alekhine avea o pisica pe care o chema "Sah", si pe care obisnuia sa o lase sa se plimbe pe tabla de joc. Unul dintre adversarii sai, invins ulterior, a exclamat: "Cind am vazut nenorocita aia de pisica, am stiut ca voi avea probleme!" ALEKHINE a murit in camera sa de hotel, in conditii suspecte.
     Se crede si astazi ca a fost asasinat de KGB

Aleksander Alekhine a ramas in istorie datorita partidelor sale extrem de corecte, stilului ofensiv si creativitatii iesite din comun. S-a nascut pe 31 octombrie 1892 la Moscova, intr-o familie extrem de bogata si a descoperit sahul datorita mamei sale si fratelui sau mai mare, Alexey, care l-au incurajat in aceasta directie.
    In lunile iulie-august ale anului 1914, Alekhine participa la un concurs organizat la Mannheim de Federatia Germana de Sah, cu prilejul celui de-al XIX-lea congres, moment in care a izbucnit Primul Razboi Mondial. A fost luat prizonier, impreuna cu ceilalti jucatori rusi, si trimis la Rastatt. A fost declarat inapt pentru serviciul militar pe 14 septembrie 1914 si se intoarce in Rusia dupa un lung drum prin Elvetia, Italia, Anglia, Suedia si Finlanda.

    Cind soseste in Rusia ajuta activ la stringerea de fonduri in vederea eliberarii celorlalti juca- tori rusi incarcerati in Germania, prin organizarea unor simultane.
In 1920 se casatoreste cu baronesa rusa Severin si incepe sa lucreze ca interpret pentru Komintern (n.n. - Internationala Comunista), avind in acelasi timp si functia de Secretar al Departamentului Educational.       Din aceasta postura cunoaste o ziarista din Elvetia, Anneliese Rüegg, cu care se casatoreste pe 15 martie 1921. In luna iunie a aceluiasi an isi abandoneaza a doua sotie la Paris, pentru a se stabili la Berlin, luind decizia de a nu se mai intoarce niciodata in Rusia.
      Patru ani mai tirziu devine cetatean francez si se inscrie la Facultatea de Drept de la Sorbona. In 1927 se recasatoreste cu Nadezhda Vasiliev, cu putin timp inainte de cistigarea titlului mondial la Buenos Aires (Argentina), in perioada septembrie-noiembrie, spre surprinderea intregii lumi sahiste. Dupa cistigarea titlului se intoarce la Paris, iar discursul sau impotriva bolsevismului devine mai acut. Acest fapt il determina pe Nikolai Krylenko, presedintele Federatiei de Sah Sovietice sa publice un memorandum, in care il declara pe Alekhine inamicul Sovietului si anunta ca trebuie tratat in consecinta.
      In anul 1939, fratele sau mai mare, Alexey, este omorit de sovietici in Rusia. In plan sahist, Alekhine evita cu diplomatie o revansa impotriva lui Jose Raul Capablanca, cu toate ca acesta era perfect indreptatit sa ceara un meci pentru titlul mondial. Motivul refuzului l-a constituit solicitarea unui premiu de 10.000 de dolari americani in aur, pentru cistigator.
      In acea perioada a avut loc o prabusire a pietelor financiare, astfel incit nu s-au gasit sponsori pentru satisfacerea acestei cereri. In schimb, Alekhine accepta sa joace doua meciuri pentru titlul mondial cu Efim Bogoliubov, in 1929 si 1934, invingi nd fara nici o problema de fiecare data.
In aceeasi perioada calatores te foarte mult, oferind simultane in Hawaii, Manilla, Singapore, Shanghai, Hong-Kong si Indiile Olandeze. Primeste gradul onorific de colonel in armata mexicana si este numit instructor de sah al armatei mexicane. In 1933 stabileste un record mondial la Chicago, acordind un simultan orb (juca fara sa vada tabla de joc) impotriva a 32 de persoane cu un scor incredibil, 19 victorii, noua remize si patru infringeri.
      Alekhine a jucat de cinci ori la Olimpiada pentru nationala Frantei, la masa unu. Desi parea invincibil, Alekhine a cedat titlul mondial in 1935, in fata olandezului Max Euwe, un profesor de matematica din Amsterdam, dar a reusit sa-si ia revansa dupa numai doi ani.
Atunci cind a izbucnit cel de-al Doilea Razboi Mondial, Alekhine se afla la Buenos Aires cu nationala Frantei pentru disputarea Olimpiadei de sah. In acel moment, in calitate de capitan al echipei Frantei, s-a solidarizat cu Saviely Tartakower, capitanul echipei Poloniei, refuzind echipelor lor sa joace cu Germania. In ianuarie 1940 se intoarce in Europa, locuind o perioada in Portugalia, pentru ca ulterior sa se inroleze in armata franceza ca interpret.
      Cind Franta a fost invadata incearca sa fuga in SUA, prin Lisabona, solicitind viza de intrare la ambasada americana. Pentru a-si proteja cea de-a patra sotie, Grace Wishard, care era evreica cu cetatenie americana, si pentru a-si pastra castelul de la Saint Aubin-le-Cauf, confiscat de nazisti, este de acord sa coopereze cu acestia.
      In martie 1941 publica sase articole critice la adresa juca- torilor de sah evrei, argumentind ca exista un stil de joc evreiesc, las, si un stil de joc arian, agresiv si curajos.
      Odata cu terminarea razboiului, Alekhine nu a mai fost invitat in turnee din cauza afilierii sale la curentul nazist. In timp ce planuia organizarea unui meci pentru tilul mondial impotriva lui Botvinnik, se stinge din viata pe 24 martie 1946, in camera sa de hotel din Estoril (Portugalia).

    Cauzele mortii sale au fost extrem de controversate, avansindu-se ipoteza ca ar fi fost asasinat de KGB.
Funerariile au fost suportate de Federatia Internationala de Sah, iar in 1956 a fost transferat in Cimitirul Montparnasse din Paris.

            Maestrul combinatiilor (Stahlberg - Alekhine / Olimpiada din Hamburg, 1930)
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Db3 c5 5.dxc5 Cc6 6.Cf3 Ce4 7.Nd2 Cxc5 8.Dc2 f5 9.a3 Nxc3 10.Nxc3 0-0 11.b4 Ce4 12.e3 b6 13.Nd3 Cxc3 14.Dxc3 Nb7 15.0-0 Ce7 16.Ne2 De8 17.Tfd1 Td8 18.a4 f4 19.a5 fxe3 20.Dxe3 Cf5 21.Dc3 d6 22.axb6 axb6 23.Ce1 e5 24.Ta7 Cd4 25.De3 Td7 26.Ta2 Tdf7 27.f3 Tf4 28.Nd3 Dh5 29.Nf1 Dg5 30.Tf2 h6 31.Rh1

     In aceasta pozitie urmeaza un sacrificiu surprinzator pentru adversar, care decide partida instantaneu.

31 ... Txf3!! 0-1