Se afișează postările cu eticheta Cursuri Sah. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cursuri Sah. Afișați toate postările
19.04.2012
ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Aleksander Alekhine
Aleksander Alekhine
A jucat ofensiv, a trait ofensiv, a fost
casatorit de patru ori, iar asupra mortii sale planeaza suspiciunea de
asasinat.
Povestea lui Aleksander Alekhine, cel
de-al patrulea campion mondial, captiveaza si socheaza. Alekhine i-a smuls
coroana lui Capablanca, in anul 1927.
Aleksander Alekhine avea o pisica pe care
o chema "Sah", si pe care obisnuia sa o lase sa se plimbe pe tabla de
joc. Unul dintre adversarii sai, invins ulterior, a exclamat: "Cind am
vazut nenorocita aia de pisica, am stiut ca voi avea probleme!" ALEKHINE a
murit in camera sa de hotel, in conditii suspecte.
Se crede si astazi ca a fost asasinat de KGB
Se crede si astazi ca a fost asasinat de KGB
Aleksander Alekhine a
ramas in istorie datorita partidelor sale extrem de corecte, stilului ofensiv
si creativitatii iesite din comun. S-a nascut pe 31 octombrie 1892 la Moscova,
intr-o familie extrem de bogata si a descoperit sahul datorita mamei sale si
fratelui sau mai mare, Alexey, care l-au incurajat in aceasta directie.
In lunile iulie-august ale anului 1914, Alekhine participa la un concurs organizat la Mannheim de Federatia Germana de Sah, cu prilejul celui de-al XIX-lea congres, moment in care a izbucnit Primul Razboi Mondial. A fost luat prizonier, impreuna cu ceilalti jucatori rusi, si trimis la Rastatt. A fost declarat inapt pentru serviciul militar pe 14 septembrie 1914 si se intoarce in Rusia dupa un lung drum prin Elvetia, Italia, Anglia, Suedia si Finlanda.
In lunile iulie-august ale anului 1914, Alekhine participa la un concurs organizat la Mannheim de Federatia Germana de Sah, cu prilejul celui de-al XIX-lea congres, moment in care a izbucnit Primul Razboi Mondial. A fost luat prizonier, impreuna cu ceilalti jucatori rusi, si trimis la Rastatt. A fost declarat inapt pentru serviciul militar pe 14 septembrie 1914 si se intoarce in Rusia dupa un lung drum prin Elvetia, Italia, Anglia, Suedia si Finlanda.
Cind soseste in Rusia ajuta activ la
stringerea de fonduri in vederea eliberarii celorlalti juca- tori rusi
incarcerati in Germania, prin organizarea unor simultane.
In 1920 se casatoreste cu baronesa rusa Severin si incepe sa lucreze ca interpret pentru Komintern (n.n. - Internationala Comunista), avind in acelasi timp si functia de Secretar al Departamentului Educational. Din aceasta postura cunoaste o ziarista din Elvetia, Anneliese Rüegg, cu care se casatoreste pe 15 martie 1921. In luna iunie a aceluiasi an isi abandoneaza a doua sotie la Paris, pentru a se stabili la Berlin, luind decizia de a nu se mai intoarce niciodata in Rusia.
Patru ani mai tirziu devine cetatean francez si se inscrie la Facultatea de Drept de la Sorbona. In 1927 se recasatoreste cu Nadezhda Vasiliev, cu putin timp inainte de cistigarea titlului mondial la Buenos Aires (Argentina), in perioada septembrie-noiembrie, spre surprinderea intregii lumi sahiste. Dupa cistigarea titlului se intoarce la Paris, iar discursul sau impotriva bolsevismului devine mai acut. Acest fapt il determina pe Nikolai Krylenko, presedintele Federatiei de Sah Sovietice sa publice un memorandum, in care il declara pe Alekhine inamicul Sovietului si anunta ca trebuie tratat in consecinta.
In anul 1939, fratele sau mai mare, Alexey, este omorit de sovietici in Rusia. In plan sahist, Alekhine evita cu diplomatie o revansa impotriva lui Jose Raul Capablanca, cu toate ca acesta era perfect indreptatit sa ceara un meci pentru titlul mondial. Motivul refuzului l-a constituit solicitarea unui premiu de 10.000 de dolari americani in aur, pentru cistigator.
In acea perioada a avut loc o prabusire a pietelor financiare, astfel incit nu s-au gasit sponsori pentru satisfacerea acestei cereri. In schimb, Alekhine accepta sa joace doua meciuri pentru titlul mondial cu Efim Bogoliubov, in 1929 si 1934, invingi nd fara nici o problema de fiecare data.
In aceeasi perioada calatores te foarte mult, oferind simultane in Hawaii, Manilla, Singapore, Shanghai, Hong-Kong si Indiile Olandeze. Primeste gradul onorific de colonel in armata mexicana si este numit instructor de sah al armatei mexicane. In 1933 stabileste un record mondial la Chicago, acordind un simultan orb (juca fara sa vada tabla de joc) impotriva a 32 de persoane cu un scor incredibil, 19 victorii, noua remize si patru infringeri.
Alekhine a jucat de cinci ori la Olimpiada pentru nationala Frantei, la masa unu. Desi parea invincibil, Alekhine a cedat titlul mondial in 1935, in fata olandezului Max Euwe, un profesor de matematica din Amsterdam, dar a reusit sa-si ia revansa dupa numai doi ani.
Atunci cind a izbucnit cel de-al Doilea Razboi Mondial, Alekhine se afla la Buenos Aires cu nationala Frantei pentru disputarea Olimpiadei de sah. In acel moment, in calitate de capitan al echipei Frantei, s-a solidarizat cu Saviely Tartakower, capitanul echipei Poloniei, refuzind echipelor lor sa joace cu Germania. In ianuarie 1940 se intoarce in Europa, locuind o perioada in Portugalia, pentru ca ulterior sa se inroleze in armata franceza ca interpret.
Cind Franta a fost invadata incearca sa fuga in SUA, prin Lisabona, solicitind viza de intrare la ambasada americana. Pentru a-si proteja cea de-a patra sotie, Grace Wishard, care era evreica cu cetatenie americana, si pentru a-si pastra castelul de la Saint Aubin-le-Cauf, confiscat de nazisti, este de acord sa coopereze cu acestia.
In martie 1941 publica sase articole critice la adresa juca- torilor de sah evrei, argumentind ca exista un stil de joc evreiesc, las, si un stil de joc arian, agresiv si curajos.
Odata cu terminarea razboiului, Alekhine nu a mai fost invitat in turnee din cauza afilierii sale la curentul nazist. In timp ce planuia organizarea unui meci pentru tilul mondial impotriva lui Botvinnik, se stinge din viata pe 24 martie 1946, in camera sa de hotel din Estoril (Portugalia).
In 1920 se casatoreste cu baronesa rusa Severin si incepe sa lucreze ca interpret pentru Komintern (n.n. - Internationala Comunista), avind in acelasi timp si functia de Secretar al Departamentului Educational. Din aceasta postura cunoaste o ziarista din Elvetia, Anneliese Rüegg, cu care se casatoreste pe 15 martie 1921. In luna iunie a aceluiasi an isi abandoneaza a doua sotie la Paris, pentru a se stabili la Berlin, luind decizia de a nu se mai intoarce niciodata in Rusia.
Patru ani mai tirziu devine cetatean francez si se inscrie la Facultatea de Drept de la Sorbona. In 1927 se recasatoreste cu Nadezhda Vasiliev, cu putin timp inainte de cistigarea titlului mondial la Buenos Aires (Argentina), in perioada septembrie-noiembrie, spre surprinderea intregii lumi sahiste. Dupa cistigarea titlului se intoarce la Paris, iar discursul sau impotriva bolsevismului devine mai acut. Acest fapt il determina pe Nikolai Krylenko, presedintele Federatiei de Sah Sovietice sa publice un memorandum, in care il declara pe Alekhine inamicul Sovietului si anunta ca trebuie tratat in consecinta.
In anul 1939, fratele sau mai mare, Alexey, este omorit de sovietici in Rusia. In plan sahist, Alekhine evita cu diplomatie o revansa impotriva lui Jose Raul Capablanca, cu toate ca acesta era perfect indreptatit sa ceara un meci pentru titlul mondial. Motivul refuzului l-a constituit solicitarea unui premiu de 10.000 de dolari americani in aur, pentru cistigator.
In acea perioada a avut loc o prabusire a pietelor financiare, astfel incit nu s-au gasit sponsori pentru satisfacerea acestei cereri. In schimb, Alekhine accepta sa joace doua meciuri pentru titlul mondial cu Efim Bogoliubov, in 1929 si 1934, invingi nd fara nici o problema de fiecare data.
In aceeasi perioada calatores te foarte mult, oferind simultane in Hawaii, Manilla, Singapore, Shanghai, Hong-Kong si Indiile Olandeze. Primeste gradul onorific de colonel in armata mexicana si este numit instructor de sah al armatei mexicane. In 1933 stabileste un record mondial la Chicago, acordind un simultan orb (juca fara sa vada tabla de joc) impotriva a 32 de persoane cu un scor incredibil, 19 victorii, noua remize si patru infringeri.
Alekhine a jucat de cinci ori la Olimpiada pentru nationala Frantei, la masa unu. Desi parea invincibil, Alekhine a cedat titlul mondial in 1935, in fata olandezului Max Euwe, un profesor de matematica din Amsterdam, dar a reusit sa-si ia revansa dupa numai doi ani.
Atunci cind a izbucnit cel de-al Doilea Razboi Mondial, Alekhine se afla la Buenos Aires cu nationala Frantei pentru disputarea Olimpiadei de sah. In acel moment, in calitate de capitan al echipei Frantei, s-a solidarizat cu Saviely Tartakower, capitanul echipei Poloniei, refuzind echipelor lor sa joace cu Germania. In ianuarie 1940 se intoarce in Europa, locuind o perioada in Portugalia, pentru ca ulterior sa se inroleze in armata franceza ca interpret.
Cind Franta a fost invadata incearca sa fuga in SUA, prin Lisabona, solicitind viza de intrare la ambasada americana. Pentru a-si proteja cea de-a patra sotie, Grace Wishard, care era evreica cu cetatenie americana, si pentru a-si pastra castelul de la Saint Aubin-le-Cauf, confiscat de nazisti, este de acord sa coopereze cu acestia.
In martie 1941 publica sase articole critice la adresa juca- torilor de sah evrei, argumentind ca exista un stil de joc evreiesc, las, si un stil de joc arian, agresiv si curajos.
Odata cu terminarea razboiului, Alekhine nu a mai fost invitat in turnee din cauza afilierii sale la curentul nazist. In timp ce planuia organizarea unui meci pentru tilul mondial impotriva lui Botvinnik, se stinge din viata pe 24 martie 1946, in camera sa de hotel din Estoril (Portugalia).
Cauzele mortii sale au fost extrem de
controversate, avansindu-se ipoteza ca ar fi fost asasinat de KGB.
Funerariile au fost suportate de Federatia Internationala de Sah, iar in 1956 a fost transferat in Cimitirul Montparnasse din Paris.
Funerariile au fost suportate de Federatia Internationala de Sah, iar in 1956 a fost transferat in Cimitirul Montparnasse din Paris.
Maestrul combinatiilor (Stahlberg -
Alekhine / Olimpiada din Hamburg, 1930)
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Db3 c5 5.dxc5 Cc6 6.Cf3 Ce4 7.Nd2 Cxc5 8.Dc2 f5 9.a3 Nxc3 10.Nxc3 0-0 11.b4 Ce4 12.e3 b6 13.Nd3 Cxc3 14.Dxc3 Nb7 15.0-0 Ce7 16.Ne2 De8 17.Tfd1 Td8 18.a4 f4 19.a5 fxe3 20.Dxe3 Cf5 21.Dc3 d6 22.axb6 axb6 23.Ce1 e5 24.Ta7 Cd4 25.De3 Td7 26.Ta2 Tdf7 27.f3 Tf4 28.Nd3 Dh5 29.Nf1 Dg5 30.Tf2 h6 31.Rh1
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Db3 c5 5.dxc5 Cc6 6.Cf3 Ce4 7.Nd2 Cxc5 8.Dc2 f5 9.a3 Nxc3 10.Nxc3 0-0 11.b4 Ce4 12.e3 b6 13.Nd3 Cxc3 14.Dxc3 Nb7 15.0-0 Ce7 16.Ne2 De8 17.Tfd1 Td8 18.a4 f4 19.a5 fxe3 20.Dxe3 Cf5 21.Dc3 d6 22.axb6 axb6 23.Ce1 e5 24.Ta7 Cd4 25.De3 Td7 26.Ta2 Tdf7 27.f3 Tf4 28.Nd3 Dh5 29.Nf1 Dg5 30.Tf2 h6 31.Rh1
In aceasta pozitie urmeaza un sacrificiu
surprinzator pentru adversar, care decide partida instantaneu.
31 ... Txf3!! 0-1
18.04.2012
ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Robert Fischer
XIV.
Robert Fischer al XI-lea campion
Mondial
jucătorul cu cele mai bune rezultate din istoria şahului !
Robert James Fischer
S.U.A.s-a născut la Chicago
(9.3.1943) Jucător de şah profesionist.
Campion mondial în perioada 1972-1975.
Unul din puţinii oameni care pentru talentul, pasiunea, dârzenia, consecvenţa cu
care şi-a desfăşurat activitatea, a devenit o legendă chiar din timpul vieţii. ,,Când aveam 6 ani, sora mea m-a învăţat să joc șah. M-a atras de la început.
Peste doi ani am început să vizitez regulat clubul de şah din Brooklyn
unde am înregistrat şi unele succese”. Primele rezultate remarcabile le obţine
în 1956 când devine cel mai tânăr campion de juniori al S.U.A., iar în toamnă
este invitat la un open în Canada şi apoi la un simultan la Havana încheiat cu
un incredibil +10=2 _0. Are doar 13 ani când pentru rezultatele sale i se
acordă titlul de maestru internațional.
Se născuse un nou Morphy sau Capablanca! În jurul anului nou 1957-1958 ,,teribilul Bobby” realizează în turneul de la
New York un duplex neobişnuit pentru vârsta sa, câştigând primul din cele opt
titluri de campion naţional şi calificarea la Tiz Portoroz/1958, unde
clasându-se între primii şase ,,recidivează”cu un nou duplex, obţinând titlul
de mare maestru şi dreptul de participare la turneul candidatilor desfăşurat în
Iugoslavia în toamna anului 1959 unde, înfruntând cu mult curaj elita şahului
mondial, confirmă aureola de geniu cu care fusese creditat.
Anii cu rezultate
fluctuante aparţineau de acum trecutului. Cunoştinţele acumulate se cristalizau
în mintea lui, începând să realizeze combinaţii uimitoare. Restul carierei sale
şahiste va consta din punerea în valoare
a talentului său înnăscut, cu scopul principal de a ajunge pe ,,tronul sacru”
al campionilor lumii.
La 17 ani declara profetic: ,,Am să cuceresc titlul
mondial pe care-l voi păstra câţiva ani.
Apoi o să mă ocup de altceva şi am să
câştig o groază de bani”. După locul V-VI ocupat la Tc Blend/Zagreb/Belgrad în 1959 la 7 ½ puncte de
învingător şi un ,,galop de sănătate” în Tiz Stockholm/1962 pe care-l câştigă
neînvins, cu 2 ½ puncte înaintea tripletei Petrosian-Gheller-Korcinoi,
participă la Tc Curacao/1962, unde după un maraton de 28 de runde se clasifică
al IV-lea, neputând depăşi ,,morişca” marilor maeştri sovietici Petrosian-Gheller,
pe care-I devansase net cu numai câteva luni în urmă la Stockholm. În această
situaţie devine contestatar şi refuză să mai i-a parte la etapele de calificare
ale campionatului mondial, propunând ca ,,Turneul candidaţilor” să fie înlocuit
cu un sistem de meciuri eliminatorii, ceea ce F.I.D.E. acceptă.
Rămâne totuşi
spectator până în 1967 când se hotărăşte să i-a parte la Tiz de la Soussa, dar
după zece runde abandonează competiţia în urma unui incident iscat de
convingerile sale religioase.
Trebuie menţionat că prin 1965 se alăturase unei
secte care impunea repaus absolute, cu meditaţie solitară de vineri după apusul
soarelui până sâmbătă la asfinţit, fapt care i-a produs multe neplăceri în
activitatea sa de mai târziu.Reanimat de organizarea la Belgrad în 1970 a celebrului ,,Meci al secolului”, în
care reprezentativa de CM şi MM a U.R.S.S. a înfruntat ,,Restul lumii”, se
smulge din exilul autoimpus, reintră în viaţa competiţională şi câştigând
turneu după turneu _Rovinj/Zagreb, Buenos Aires şi Palma de Mallorca_începe să-şi
contureze propria-i legendă, incitând ziarele să publice pe prima pagină
articole de senzaţie. ,,La Buenos
Aires , comenta Fl. Gheorghiu, Fischer a jucat cu o
forţă teribilă, lăsând doar 4 remize din cele 17 partide pe care le-a susţinut,
deşi a sosit la concurs cu 3 zile întârziere.
Partidele sale, chiar şi acelea
în care s-a mulţumit cu egalitatea, uimesc prin ingeniozitate şi profunzime,
prin soluţii cumva inedite în poziţii cunoscute şi mai ales prin voinţa acerbă
de victorie”.
Ca o recunoaştere a excepţionalelor sale rezultate i se conferă
premiul ,,Oscar/1970”, deşi CM era Spasski. Ascensiunea finală spre titlul
suprem este reluată în 1971 când spulberă pur şi simplu pe cei trei candidaţi care-i sunt opuşi
_Taimanov, Larsen şi Petrosian_devenind astfel şalanger al campionului lumii.
Meciul cu Spasski, desfăşurat la Reykjavik
în vara anului 1972, a oferit
iubitorilor şahului una din cele mai dramatice confruntări din lunga istorie a campionatelor mondiale.
Câştigând meciul cu o diferenţă concludentă, acest ,,Mozart al şahului” a
demonstrat în această magnifică confruntare o virtuozitate fascinantă, rod al
pregătirii sale complete, teoretice, psihologice şi fizice. Visul său de o
viaţă, pentru care muncise fantastic de la frageda vârstă de 8 ani, se realizează
în ziua de 1 septembrie 1972, când primeşte din mâna preşedintelui F.I.D.E.
diploma şi cununa de lauri , devenind cel de-al XI-lea deţinător al titlului
suprem.
Şi întocmai ca altă dată Paul Morphy, după ce a învins toată elita
şahului se închide în turnul său de fildeş, abandonând şahul competiţional
pentru totdeauna, intrând definitiv în legendă, atât pentru caracterul său
destul de controversat cât mai ales datorită calităţii şi dimensiunilor
performanţelor sale, mulţi specialişti ai şahului considerându-l cel mai mare
jucător al tuturor timpurilor, un ,,monstru sacru” al şahului. Este autorul
monografiei ,,My 60 Memorable Games”, publicată simultan la New York şi Londra
în 1968, carte în care afirma : „Secretul cel mare în şah este să nu faci niciodată
o mutare până nu ai înţeles perfect poziţia !”
Partida a cincea din
meciul pentru titlul mondial de la Reykjavik,1972 este un exemplu elocvent
pentru stilul de joc a lui Fischer, de
luptă şi de urmărire consecventă a unui plan strategic profund calculat :
Spasski
– Fischer
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Cf3 c5 5.e3 Cc6
6.Nd3 N:c3 + 7.b:c3 d6 8.e4 e5 9.d5 Ce7 10.Ch4
h6 ( la 10... Cg6 urma 11.Cf5! ) 11.f4 Cg6 ( prin aceasta mutare negrul vrea să elimine singura figură ușoară activă a albului) 12.C:g6 f:g6 13.f:e5 ( mai bine era 13.0-0 0-0 14.h3) 13...d:e5 14.Ne3 ( poziția este blocată dar negrul are o dezvoltare optimă a figurilor ) 14...b6
15.0-0 0-0 16.a4 a5! ( blocarea
pionului alb duce la pasivitate aproape completă a nebunului de aceeași culoare) 17.Tb1 Nd7 18.Tb2 Tb8 19.Tbf2 De7 20.Nc2 g5 Poziţia albului este
blocată. 21.Nd2 De8 22.Ne1 Dg6 23.Dd3 Ch5 24.T:f8+ T:f8 25.T:f8+ R:f8
26.Nd1(mai bine era 26.De3) Cf4 27.Dc2??
În criză acută de timp
Spasski greşeşte, probabil 27.Db1 ar mai fi prelungit lupta ) 27...N:a4 şi
albul a cedat deoarece la 28.D:a4 ar fi câştigat 28.D:e4.
Fl. Voiculescu
ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Garry Kasparov
XIV.
Garry Kasparov al XIII-lea campion
mondial
un mare maestru al jocului intuitiv și departe calculat.
Garry Kimovich Kasparov s-a născut pe 13
aprilie 1963 în Baku, Azerbaidjan (pe atunci Uniunea Sovietică). Acesta s-a
antrenat la scoala de şah al lui Mihail Botvinnik. La vârsta de numai 13 ani a
câştigat campionatul sovietic al juniorilor de la Tbilisi în 1976, cu 7 puncte
din 9 iar în anul care a urmat a repetat victoria câştigând cu 8,5 puncte din
9.
În 1978 Kasparov a participat la turneul
Memorial Sokolsky din Minsk. A fost invitat ca o excepţie dar s-a clasat pe
primul loc şi a devenit maestru. În mod repetat a spus că acest eveniment a
fost o marcare a vieţii lui şi aceasta l-a determinat să aleagă şahul ca
profesie.
Acesta a trecut repede prin fazele
FIDE.Începând cu o supraveghere a Federaţiei Ruse de Sah, Garry Kasparov a participat la un turneu al marilor maeştri
în Banja Luka pe cand încă nu avea rating (federaţia a crezut că este unul
dintre juniorii turneului).Vâzând toate acestea, a acumulat provizoriu un
rating de 2595 de puncte, îndeajuns să-l catapulteze în topul de jucători ai şahului.
Anul următor, în 1980, a câştigat
campionatul mondial de şah al juniorilor în Dortmund, Germania.
Kasparov a căutat să-l provoace pe
campionul mondial Anatoly Karpov- un favorit al Federaţiei Ruse de Şah. Dar mai
întâi Kasparov a trebuit să treacă testul Turneului Candidaţilor pentru a se
califica.
Primul lui meci al candidaţilor a fost
împotriva lui Alexandru Beliavsky, din care Kasparov a iesit surprinzător,
victorios.Regulile de desfăşurare a meciului de şah dintre Kasparov şi Viktor
Korchnoi, au programat ca meciul să fie jucat în Pasadena, California. Korchnoi
a părăsit Rusia la sfârşitul anilor 1970, şi a fost în vremea aceea cel mai
puternic jucător non-sovietic.Diferite manevre politice l-au împiedicat pe
Kasparov să joace cu Korchnoi, iar Kasparov a renunţat la meci. Korchnoi a
rezolvat problema şi a reprogramat meciul să se desfăşoare în Londra. Kasparov
a câştigat clar meciul dominândul
categoric pe prestigiosul său adversar.
Finala meciului de candidaţi
a lui Kasparov a fost împotriva lui Vassily Smyslov cel de al şaptelea campion
mondial (în 1957), care în anii următori voinţa sa de a lupta pentru victorii
s-a dovedit mai puţin importantă. Kasparov a câştigat cu 4 victorii şi 9
remize.
Meciul campionatului mondial
în 1984 între Anatoly Karpov şi Garry Kasparov a avut partea lui de suiri şi
coborâri, la fel ca şi finalul controversat al unui meci competitiv văzut
vreodată.Karpov a început meciul într-o formă foarte bună, şi după 9 jocuri Kasparov
conducea cu 4-0 la victorii, Kasparov a câştigat cu trei jocuri să reducă
scorul la 5-3 în favoarea lui Karpov. Apoi meciul a fost intrerupt cu rezultat nedecis de Florencio Campomanes, preşedintele
FIDE, şi un nou meci a fost programat câteva luni mai târziu.
Cel de-al doilea meci între
Karpov şi Kasparov în 1985 a fost organizat pentru 24 de partide, în care primul jucător care acumula 12,5 puncte obţinea titlu. Kasparov a arătat că a luat
câteva lecţii valabile din meciul acesta şi totodată scorul a fost unul
riscant, câteva jocuri spectaculoase implicând apărarea Siciliană au asigurat
titlul mondial pentru Kasparov la vârsta de 22 de ani cu scorul de 13-11.
Acesta a doborât recordul detinut de peste douăzeci de ani de către cel mai
tânăr învingător, Mihail Tal(avea 23 de ani când l-a învins pe Botvinnik în
1960).
Kasparov prin rezultatele sale în turnee a atins un rating elo de 2851 cel
mai mare elo din istoria şahului !
Kasparov a afirmat ca uneori gandeste mai mult la o mutare dar de cele mai
multe ori, mutarea pe care o intuieste în
primele trei – cinci minute a o efectueaza chiar daca mai analizează 20-30
minute alte mutari.
Întrebat fiind care este ocupaţia sa favorită,
Kasparov a declarat : ” Îmi place să gândesc ! ”
Mai târziu acesta avea să
piardă titlul deţinut.La jumătatea anului 2000 s-a organizat un alt meci,
Kasparov - Kramnik în Londra. Pregătit Kramnik l-a surprins pe Kasparov câştigând
un joc crucial în partida doua în
apărarea Grunfeld după ce campionul a ratat câteva şanse de remiză într-un
final cu nebuni de culori diferite.
Câştigând prestigiosul
turneu Linares pentru a noua oară, Kasparov a anunţat
pe 10 martie, 2005, că se retrage din serioasa competiţie de şah
dedicându-se
lucrului la carţile sale şi pregatind intrarea in viata politică
pentru a candida la alegerile prezidenţiale din Federaţia Rusă.
Acesta a spus că s-ar
putea să mai joace în unele turnee de sah rapid pentru distracţie, dar
intenţionează să petreacă mai mult timp asupra cărţilor sale (o carte
intitulată ,,Predecesorii mei geniali” şi o altă carte bazată pe legăturile
dintre decizia luată în şah şi alte arii ale vieţii), şi va continua să se
implice în politica din Rusia.
Vă prezentăm o partidă câştigată magistral de Kasparov cu
piesele albe împotriva actualului
campion
mondial bulgarul Veselin Topalov , la Turneul Corus 1999 :
1.e4 d6 2.d4 Cf6 3.Cc3 g6 4. Ner Ng7 5.Dd2 c6
6.f3 b5 7.Cge2 Cbd7 8.Nh6 Nxh6
9.Dxh6 Nb7 10.a3 e5 11. 0-0-0 De7 12.Rb1 a6 13.Cc1
0-0-0 14.Cb3 exd4
15.Txd4 c5 16.Td1 Cb6 17.g3 Rb8 18. Ca5 Na8
19.Nh3 d5 20.Df4+ Ra7 21.The1 d4 22.Cd5 Cbd5 23.exd5 Dd6
În
această poziţie Kasparov sacrifica uimitor un turn obtinând un final câştigator
: 24. Txd4 !!! cxd4 25.Te7+!
Rb6 ( la 25… Dxe7 urma 26.Qxd4+ Rb8 27. Db6+
Nb7 28.Nc6+ Ra8 29.Da7# mat) 26. Dxd4+ Rxa5 27.b4+
Ra4 28. Dc3 Dxd5 29.Ta7 Nb7 30.Txb7 Dc4
31.Dxf6 Rxa3? ( la 31… Td1+32.Rb2 Ta8 cu avantaj clar pentru
alb) 32.Dxa6+ Rxb4 33.c3+! Rxc3 34.Da1+ Kd2
35. Db2+ Kd1 36.Nf1! Td2 37.Td7! Txd7 38.Nxc4 bxc4
39.Dxh8 Td3 40.Da8 c3 41.Da4+ Re1 42.f4 f5
43.Rc1 Td2 44.Da7 şi negrul cedează.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)