ARTA SAHULUI

ARTA SAHULUI SI DESPRE CARACTERUL FILOSOFIC AL SAHULUI

Scris de alekhine4 pe 6 decembrie 2008

M-am gandit sa scriu un articol original despre problemele sahului pe care le intalneste un jucator atunci cand se aprofundeaza in tainele sahului.
Adeseori am fost intrebat de jucatori : Cum sa ma autoeduc ? Cum sa ma pregatesc ? Ce inseamna sahul de fapt ? si multe alte lucruri.
La inceput vreau sa pornesc de la un principiu filosofic de baza in orice domeniu, adica , celebrele cuvinte ale marelui Socrate (filosof grec) : « Cunoste-te pe tine insuti ! »
Pe baza acestei afirmatii eu pot afirma anumite lucruri. Cand un sahist profesionist care se pregateste si ajunge la un stadiu de dezvoltare bun, atunci va putea intelege cu adevarat aceste cuvinte si cat de importante sunt ele.

Fara a te cunoaste pe tine insuti nu poti face performanta in sah, mai bine zis trebuie sa ti cunosti propriile greseli si neajunsuri. In sprijinl acestei afirmatii pot aduce aduce cuvintele campionului mondial din anii 63-69, Tigran Petrosian : « Jucand cu adversarul, fiecare sahist lupta, mai intai, cu sine insusi. Am pierdut multe partide decisive pentru simplul motiv ca n-am reusit sa ma inving pe mine insusi »

Mult mai convingatoare sunt cuvintele celui mai mare jucator de sah din toate timpurile, ALEXANDRE ALEKHINE, fost campion mondial « Ca sa devin maestru, in primul rand a trebuit sa caut adevarul, in al doilea rand sa lupt… Cu ajutorul sahului mi-am educat carcaterul. Pentru a studia sahul, in primul rand trebuie sa fii obiectiv. In sah poti deveni mare maestro numai dacac iti cunosti propriile greseli si neajunsuri » Trebuie remarcat ca sahul iti intr-un anumit mod viata, mai bine zis te educ, iar acest lucru cere multa munca si un spirit necrutator fata de propria persoana.

Marele Einstein propunea urmatoarea formula : A(succes in viata)=X(munca)+Y(joaca)+Z(sa sti cand sa vorbesti), se vede in mod clar un sambure de adevar din aceasta formula, care contribuie la succesul in sah. Depinde si de modul in care noi privim sahul, il privim noi ca pe un mod de a fi celebrii sau a castiga bani ? sau il privim ca pe o arta si mai presus de toate dorim realizarea unor opere de arta ? Trebuie stiut ca sahul este o arta la fel ca si literatura, muzica, fotbalul(odata cu aparitia genialului ZIDANE a devenit arta), dramaturgia, teatrul, pictura, arhitectura.

Sa vedem ce spune insusi ALEKHINE : « Pentru mine sahul nu este joc, ci o arta- a lasat srcis cu putin timp inainte de moarte. Da, consider ca sahul este o arta si aiu asupra mea toate indatoririle pe care ea le pune pe adeptii sai. Fiecare sahist de valoare, fiecare sahist talentat are nu numai dreptul, ci chiar datoria de a se considera artist ». Trebuie sa recunoastem ca sahul ne ofera melte satisfactii, dar te si te pedepsete atunci cand nu iei in serios rolul pe care il ai fata de arta sahului. Noi trebuie sa depunem o munca incordata pentru insusirea teoriei si desavarsirea practici artei sahiste. In continuare vrea sa expune parerile lui Alekhine fata de arta sahista, care pentru el acest lucru insemna mai mult decat a fi un simplu campion mondial de sah.

In superba partida de la Margate, din anul 1938, Alekhine sustine ce am spus mai, mai ales prin regretul lui de a obtine victoria cu usurinta, redau cuvintele lui « Din pacate, maestrul de sah, spre deosebire de maestrii celorlalte arte, este lipsit adesea de satisfactia de a-si incheia creatia cu loviturile spectaculoase pe care le intentiona, deoarece infaptuirea planurilor sale creatoare depinde de masura in care adversarul se apara logic.

» Judecand lucrurile la prima vedere noua n-i s-ar parea ceva paradoxal. Alekhine credea in caracterul creator inepuizabil al sahului, in nesecata bogatie a continutului luptei sahiste , luand atitudine fata de hipermodernistii sahului (Reti,Rubinstein si altii) si a scolii noi reprezentata de Capablanca, si mai ales Tarrasch. « Nu pot intelege de ce exista o dorinta atat de fierbinte de a gasi intr-o partida de sah ceva mai rafinat decat poate da. Consider ca adevarata frumusete pe care o are sahul este mai mult decat suficienta pentru satisafcerea tuturor cerintelor imaginabile ale pretuitorilor. » Este vorba despre acele trucuri pe care le incercau hipermodernistii sa le introduca in dechidere, acele constructii ale pozitiei care nu rezultau din necesitatea situatie pe tabla, de unde se vede ca Alekhine ii pune la zid pe adeptii acestei teorii. « Urmarind principiile lui Tarrasch si Capablanca, iti dai seama ca in ele lipseste cu desavarsire spiritul de atac. In lupta trupele se misca lent, foarte lent, tarandu-se parca. »

Aceste principii si-au atins apogeul in jocul lui Capablanca. Nu e de mirare ca partidele se terminau cu remize seci si retinute. Se evita cu orice pret lupta deschisa, ca de altfel si in zilele noastre, parca se reinvie acele principii vechi. Uitandu-te la crema sahului de azi va veti putea da seama ca se joaca jucatorii au un repertoriu de deschideri foarte restrans si cateva variante cunoscute pe care le joaca in mod mecanic dupa teorie, lipsindu-le acel principiu al cuatarii spre mai mult. Victoria lui Alekhine aspura lui Capablanca a abatut sahul de pe calea tehnicismuli pe calea artei, de pe calea dogmatismuli pe calea inovatiei.

Alekhine a dovedit ca in sah sfarsitul luptei este descis de fantezia creatoare, de inspiratie, de vointa de a invinge si nu de un joc care se asteapta ca adversarul sa greseasca.

Lasker spunea : « Castigarea meciului de catre Alekhine este o victorie a unui luptator neinduplecat asupra unei minti care
evita tot ceea ce este confuz. Capablanca a tins prin metode stiintifice, spre exactitate.

Alekhine este in schimb intr-o masura mai mare artist, cauta mai mult si, in principiu, o astfel de creatie este cu atat mai valoroasa, mai ales daca se manifesta in lupta. » Spre deosebire de toti marii maestrii , Alekhine nu a a avut un repertopiu de deschideri preferat, adica 4-5 pe care sa le joace si la alb si la negru, ci a jucat in principiu toate deschiderile si variantele posibile. A reinviat variante mai vechi date pe nedrept in arhiva, a introdus in sah mutari si variante noi, precum si Apararea Alekhine care este de o reala viabilitate, metode noi de lupta, si a reinviat scopul fundamental al sahului, care in zilele noastre nici nu se stie despre asa ceva, adica, MATUL.

Intotdeauna cand studiem sahul trebuie sa avem un scop bine defint si sa incercam sa-l atingem. Sa nu ne multumim cu putin si sa mergem inainte spre noi cautari si realizari. Desigur este o munca colosala care trebuie depusa, dar va aduce si mari satisfactii.

Sahul nu ramane niciodata dator celor care iau in serios lucrurile si celor care isi doresc mai mult decat acel sentiment de a fi maestru de exemplu. Desigur acest ALEKHINE, un jucator genial care s-a daruit cu totul sahului, nici chiar de familia lui nu s-a ocupat, si care a vazut toata viata a vazut lumea prin ochelari de sah, va ramane pe vecie ca proscris « Fara egal »

Am incercat sa raspund la intrebarile care mi s-au pus cu privire la lucrurile care le-am expus, si sa prezint o imagine despre cum trebuie sa fie un jucator de sah.

Biblografie : 3OO partide alese ale lui ALEKHINE, Campionii de sah ai lumii, Sah de la A la Z, Sah cartea de Aur, Secretele marilor maestrii Karpov, Fischer, Gheorghiu