Dezvoltarea

2. Dezvoltarea pieselor

      O greșeală frecventa a începătorilor este aruncarea in atac fără ca piesele sa fie armonios dezvoltate. Piesele trebuiesc dezvoltate în asemenea mod incit sa ocupe cele mai bune poziții, adică sa privească spre regele advers sau spre una din slăbiciunile din poziția adversa, dar "sa privească cu un ochi" și spre apărarea proprie și, foarte important, sa se ajute intre ele, nu sa se încurce. 

  Caii se dezvolta cel mai bine la f3 și la c3. De aici au sub control tot centrul. Aceasta este o dezvoltare de atac, dar se poate si dezvoltare de apărare, cea în care se apăra reciproc, ex. la f3 si d2 sau la c3 si e2.

    Depinde de stilul de joc, dacă suntem mai agresivi jucam caii la f3 și c3, dacă preferam așteptarea atunci alegem dezvoltare în apărare. Sigur ca depinde și de deschiderea pe care o promovam, dar mă refer la cei care nu prea știu teoria deschiderilor. Nebunii se dezvolta bine legând caii adversarului, fie la b5, fie la g5. Asta e dezvoltarea agresiva, dar mai este și dezvoltarea în apărare, la e2 sau la d2 mai rar. Intermediar este cea de la d3 sau e3. 

    Mai exista o dezvoltare pasiva, prin fiancheto, la g2, respectiv b2, coroborata cu controlul de la distanta al centrului. 

     Turnurile se dezvolta cel mai bine pe coloane libere, in vederea pătrunderii in liniile adverse, sau, daca nu exista coloane deschise, se pun pe centru sau pe acele coloane care prevedem ca se vor deschide in viitor.

     Dama nu se aventurează din deschidere, o alta greșeală de începător, ci se dezvolta mai la adăpost, nu prea expusa, fie la d2 sau la c2 sau e2. Se mai poate la b3 sau d3 funcție de situație. Deschiderea se poate considera încheiata atunci când turnurile se apăra intre ele, deci rocada este făcuta.

                                             Regula: 

      Mai întâi se dezvolta piesele unde dorim sa facem rocada, caii primii, apoi nebunii, rocada, dama, turnurile. Sigur, pionii pentru susținerea centrului sunt primele mutări. Orice atac prematur, fără dezvoltarea pieselor proprii se plătește scump.

Cum gândim partida de şah?

     Nu este o teorie, cum ar fi teoria deschiderilor, ci modalitatea practica in care trebuie gândita o partida. Sa invitam sa gândim, nu sa memoram deschideri, deşi nu strica sa ştim si cat mai multe deschideri.

                                                                1.Controlul centrului.

In principal exista câteva modalităţi de control al centrului:

-a. control prin joc închis (ex. 1.e4 e5, 1.d4 d5, etc. nu se ataca pionii, ci se blochează) 

-b. control prin joc deschis (ex. 1.e4 d5, pionii se ataca direct)

-c. control prin asimetrie (ex 1.e4 c5, se ocupa asimetric centrul)

-d. control de la distanta (ex 1.e4 g6, se controlează centrul prin fiancheto).

a. jocurile închise se obţin preponderent prin simetrie, se joaca in oglinda. Pentru începători, e o buna modalitate jocul in oglinda, pentru ca nu trebuiesc ţinute minte toate mutările, dar ... dar exista si capcane. Trebuie gândit când se iese din simetrie ca sa nu fie prea târziu. 

b. jocurile deschise, cu atac direct pe pioni necesita o buna cunoaştere tactica, lupta se ascute de la început, iar atacurile si parările se succed rapid.

c. controlul prin asimetrie e cel mai bogat in variante, sunt stufăriş si te poţi pierde rapid in ele, dar tocmai prin bogăţia lor îl poţi duce pe adversar pe terenul care iţi convine dar ... dar trebuie sa şti si cum.

d. Controlul de la distanta e cel mai elegant, aici joaca gentlemenii, se joaca cu mănuşii, ca sa zic aşa, e cel mai strategic joc, jocul înţelepţilor, al celor răbdători si cu viziune pe termen lung.

Concluzie: începătorii sa nu încercaţi sa stabiliţi deschiderea ci, mai bine, tipul de control al centrului pe care sa-l practicaţi.

Federaţia Mondială de şah.

În fiecare sport exista un organism de conducere care vizează
reglementarea normelor cuprinzând jocul.
În şah, unul din organele de conducere este
FIDE sau Federaţiei Internationale des Echecs, cele mai multe
cunoscut sub numele de Federaţia Mondială de şah.
Organizaţii, cum ar fi FIDE, nu a fost prima organizatie
care sa ocupat de regulile de şah. Incă din 1497,Luis Ramirez Lucena
de scris o carte în ceea ce priveşte normele de sah.

Cu toate acestea, popularitatea şahului a crescut şi
turnee şi cluburi au aparut de pretutindeni. Aceste
evenimente au contribuit la standardizarea normelor,
acesta este rolul principal al organului de guvernare.

Înfiinţarea FIDE

Federaţia Mondială de Şah a luat fiinta la 24 iulie 1924
în Paris, Franţa, cu motto-ul "Gens UNA sumus"
însemnând "Suntem un popor". Iniţial, primul lor
de acţiune pentru a forma o federaţie internaţională de şah
a început în aprilie 1914 la Sankt-Petersburg. În luna iulie a
1914, o altă încercare a fost făcută în Mannheim
Turneul internaţional de şah. De la Göteborg
Turneul, o altă încercare de stabilire a federaţiei internaţionale de şah
a fost făcut încă din nou în 1920.

Nu sa fost nimic pana in anul 1922, apoi maestru de şah
Eugene Znosko-Borovsky a anunţat ca Federaţia franceza de Şah,
ar putea găzdui un Turneu International de Sah
Si el ar trebui să participe la Paris.
În cele din urmă, participanţii Turneul a fondat
Federaţia Mondială de şah sau FIDE pe 20 iulie 1924,
iniţial ca o uniune a jucătorilor de şah .


Ulterior, mai multe congrese, au fost făcute de către FIDE,
care a evidentiat mai multe probleme în ceea ce priveşte
federaţia de şah. La congrese FIDE din 1925 şi FIDE 1926
membri si-au exprimat dorinţa de a se implica în gestionarea de
campionate mondiale de şah. În timpul acelor ani,
s-a adoptat regulamentul de la Londra pentru turnee de sah.


În timpul congresului al treilea în 1926, federaţia
a decis să organizeze o Olimpiada de Şah. Cu toate acestea, deoarece
cele mai multe dintre invitaţii au fost trimise cu întârziere doar patru
de ţări au participat, inclusiv Ungaria, Iugoslavia,
România şi Germania.

Până în anul 1927, FIDE a început organizarea primei
Olimpiade de şah , aceasta a fost, de asemenea, al patrulea
congres, care a avut loc la Londra. Mai multe Intreceri au fost
hotarite, cum ar fi: Campionatul Mondial pe Echipe
şi Turneul Naţiunilor. Cu toate acestea, doar
Olimpiada de şah a devenit cel mai popular turneu.

În cele din urmă, în cursul anului 1948, FIDE a precizat
procedura cu privire la participarea pretendenţilor la Campionatul Mondial
individual, printru ciclu de trei ani.
Primele ţări, afiliate ar permite jucătorilor să concureze la turneele zonale
şi cei ce se vor califica vor intra in turnee interzonale.
Jucătorii care se vor califica pentru turneul candidaţi,
împreună cu cei care au pierdut meciul precedent pentru titlu.

Astăzi FIDE

În timpul anilor 1970, Max Euwe,devenit preşedinte al
FIDE, sa străduit să crească în număr de membri(Tari)
în FIDE.
Actiunile FIDE conduse de Max Euwe au dus la 158 naţiuni in FIDE.
In anul 1999, când Federaţia Mondială de şah a fost recunoscuta ca,
membru CIO (Comitetul Olimpic Internaţional).
Doi ani după aceea, FIDE şi-a prezentat comisiei anti-droguri
Normele la şah, pentru a deveni o parte a Jocurilor Olimpice.