Nu este o teorie, cum ar fi teoria deschiderilor, ci modalitatea practica in care trebuie gândita o partida. Sa invitam sa gândim, nu sa memoram deschideri, deşi nu strica sa ştim si cat mai multe deschideri.
1.Controlul centrului.
In principal exista câteva modalităţi de control al centrului:
-a. control prin joc închis (ex. 1.e4 e5, 1.d4 d5, etc. nu se ataca pionii, ci se blochează)
-b. control prin joc deschis (ex. 1.e4 d5, pionii se ataca direct)
-c. control prin asimetrie (ex 1.e4 c5, se ocupa asimetric centrul)
-d. control de la distanta (ex 1.e4 g6, se controlează centrul prin fiancheto).
a. jocurile închise se obţin preponderent prin simetrie, se joaca in oglinda. Pentru începători, e o buna modalitate jocul in oglinda, pentru ca nu trebuiesc ţinute minte toate mutările, dar ... dar exista si capcane. Trebuie gândit când se iese din simetrie ca sa nu fie prea târziu.
b. jocurile deschise, cu atac direct pe pioni necesita o buna cunoaştere tactica, lupta se ascute de la început, iar atacurile si parările se succed rapid.
c. controlul prin asimetrie e cel mai bogat in variante, sunt stufăriş si te poţi pierde rapid in ele, dar tocmai prin bogăţia lor îl poţi duce pe adversar pe terenul care iţi convine dar ... dar trebuie sa şti si cum.
d. Controlul de la distanta e cel mai elegant, aici joaca gentlemenii, se joaca cu mănuşii, ca sa zic aşa, e cel mai strategic joc, jocul înţelepţilor, al celor răbdători si cu viziune pe termen lung.
Concluzie: începătorii sa nu încercaţi sa stabiliţi deschiderea ci, mai bine, tipul de control al centrului pe care sa-l practicaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu