Se afișează postările cu eticheta partida de șah. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta partida de șah. Afișați toate postările

19.04.2012

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Emanuel Lasker




Emanuel Lasker


Emanuel Lasker (n. 24 decembrie 1868; d. 11 ianuarie 1941) a fost un jucător de şah şi matematician evreu german, născut la Berlinchen în Branderburg (astăzi Barlinek în Polonia). Evreu de origine, se va remarca şi ca un filozof şi umanist de excepţie, luptând pentru educaţia, stabilitatea şi securitatea omenirii. A fost campion mondial la şah (1894-1921).

Campion la șah

În 1894 el a devenit Campion Mondial la Şah, învingându-l pe Wilhelm Steinitz cu 10 victorii, 4 egaluri şi 5 înfrângeri. El a menţinut acest titlu timp de 27 de ani, un record ce nu a fost întrecut nici până acum. Cele mai de seamă turnee ale sale au fost la Londra, 1899, Sankt Petersburg, 1896 - 1914 şi New York, 1924. În 1921 el va pierde titlul în favoarea lui José Raúl Capablanca. Lasker s-a oferit să se retragă, oferindu-i titlul lui Capablanca, însă acesta a vrut să îl învingă pe Lasker într-un meci oficial.În 1933, evreul Lasker şi soţia sa Martha Kohn au trebuit să plece din Germania, din pricina naziştilor. Au plecat în Anglia, apoi au locuit pentru o scurtă perioadă în Uniunea Sovietică, în cele din urmă hotărându-se să se stabilească la New York.Lasker este cunoscut pentru metoda sa "psihologică" de joc, în care el lua în consideraţie calităţile subiective ale adversarului său, comparându-le cu necesităţile obiective ale poziţiei sale pe tabla de şah. Richard Reti sublinia faptul că Lasker ar fi făcut chiar şi mişcări de ordin inferior, dacă ştia în vreun fel că aceste mişcări îi vor crea o stare de disconfort adversarului, oricât de mică, lucru dezminţit de Lasker.
Emanuel Lasker şi fratele său, 1907
Cu toate acestea, în 1914, la Sankt Petersburg, într-un faimos meci contra lui José Raúl Capablanca, pe care acesta trebuia să-l caştige cu orice preţ, Lasker a ales o deschidere care este considerată de mulţi şahisti inofensivă - atât timp cat adversarul juca ofensiv. Capablanca, încurajat de turneu să joace într-un mod sigur, a eşuat în a lua măsuri ofensive împotriva mişcării lui Lasker, justificându-i acestuia strategia, Lasker va caştiga meciul.        Un alt meci istoric este meciul Lasker - Bauer, Amsterdam, 1889, în care Lasker şi-a sacrificat ambii nebuni, într-o manevră ce avea să fie repetată şi în alte jocuri de aici încolo. Unele variaţii de deschidere îi poartă numele, cum ar fi apărarea Lasker (1.d4 d5 2.c4 e6 3.Nc3 Nf6 4.Bg5 Be7 5.e3 O-O 6.Nf3 h6 7.Bh4 Ne4), introdusă alături de gambitul damei. În 1895 el a introdus o linie care stopa efectiv popularul gambit Evans într-un meci de turneu (1.e4 e5 2.Nf3 Nc6 3.Bc4 Bc5 4.b4 Bxb4 5.c3 Ba5 6.d4 d6 7.0-0 Bb6 8.dxe5 dxe5 9.Qxd8+ Nxd8 10.Nxe5 Be6). Liniile curbe ale lui Lasker, combinate cu un joc agresiv din partea albului şi conform lui Reuben Fine, poziţiile simplificate la care ajungea în final Lasker sunt din punct de vedere psihologic demoralizatoare pentru adversar   Lasker este şi un matematician distins. El şi-a făcut studiile de doctorat la Erlangen din 1900, anul morţii lui Wilhelm Steinitz, până în 1902 sub îndrumarea lui David Hilbert. Teza sa de doctorat Über Reihen auf der Convergenzgrenze a fost publicată în Tranzacţii Filozofale în 1901.Lasker a introdus conceptul unui prim ideal, care extinde noţiunea de putere al unui număr prim, către o geometrie algebrică. El este renumit şi pentru articolul său din 1905, intitulat Zur Theorie der Moduln und Ideale, care a apărut în Mathematische Annalen. În acest articol el a pus bazele a ceea ce acum se numeşte Alte aspecte ale vieţii saleEl a fost şi un filozof şi un bun prieten lui Albert Einstein. Mai târziu în viaţa sa a devenit un umanist, scriind cu pasiune despre nevoia de inspiraţie şi de educaţie structurată, pentru stabilizarea şi securitatea omenirii. El s-a apucat mai târziu de Bridge (jocul), unde a devenit maestru, apoi de studierea jocului Go (jocul).El a inventat Lasca, o variantă a şahului, în care piesele nu sunt luate de pe tablă, ci puse sub piesa care le cucereşte. Scriitoarea Else Lasker-Schüler i-a fost cumnată, iar Emanuel Lasker, este inrudit cu jucătorul de şah, Edward Lasker. În 1925 el publică Manualul de Sah al lui Lasker, faimos în cercurile de şahişti, pentru tonul filozofic întalnit în carte.

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Aleksander Alekhine




Aleksander Alekhine

     A jucat ofensiv, a trait ofensiv, a fost casatorit de patru ori, iar asupra mortii sale planeaza suspiciunea de asasinat.
     Povestea lui Aleksander Alekhine, cel de-al patrulea campion mondial, captiveaza si socheaza. Alekhine i-a smuls coroana lui Capablanca, in anul 1927.
      Aleksander Alekhine avea o pisica pe care o chema "Sah", si pe care obisnuia sa o lase sa se plimbe pe tabla de joc. Unul dintre adversarii sai, invins ulterior, a exclamat: "Cind am vazut nenorocita aia de pisica, am stiut ca voi avea probleme!" ALEKHINE a murit in camera sa de hotel, in conditii suspecte.
     Se crede si astazi ca a fost asasinat de KGB
Aleksander Alekhine a ramas in istorie datorita partidelor sale extrem de corecte, stilului ofensiv si creativitatii iesite din comun. S-a nascut pe 31 octombrie 1892 la Moscova, intr-o familie extrem de bogata si a descoperit sahul datorita mamei sale si fratelui sau mai mare, Alexey, care l-au incurajat in aceasta directie.
    In lunile iulie-august ale anului 1914, Alekhine participa la un concurs organizat la Mannheim de Federatia Germana de Sah, cu prilejul celui de-al XIX-lea congres, moment in care a izbucnit Primul Razboi Mondial. A fost luat prizonier, impreuna cu ceilalti jucatori rusi, si trimis la Rastatt. A fost declarat inapt pentru serviciul militar pe 14 septembrie 1914 si se intoarce in Rusia dupa un lung drum prin Elvetia, Italia, Anglia, Suedia si Finlanda.
    Cind soseste in Rusia ajuta activ la stringerea de fonduri in vederea eliberarii celorlalti juca- tori rusi incarcerati in Germania, prin organizarea unor simultane.
In 1920 se casatoreste cu baronesa rusa Severin si incepe sa lucreze ca interpret pentru Komintern (n.n. - Internationala Comunista), avind in acelasi timp si functia de Secretar al Departamentului Educational.       Din aceasta postura cunoaste o ziarista din Elvetia, Anneliese Rüegg, cu care se casatoreste pe 15 martie 1921. In luna iunie a aceluiasi an isi abandoneaza a doua sotie la Paris, pentru a se stabili la Berlin, luind decizia de a nu se mai intoarce niciodata in Rusia.
      Patru ani mai tirziu devine cetatean francez si se inscrie la Facultatea de Drept de la Sorbona. In 1927 se recasatoreste cu Nadezhda Vasiliev, cu putin timp inainte de cistigarea titlului mondial la Buenos Aires (Argentina), in perioada septembrie-noiembrie, spre surprinderea intregii lumi sahiste. Dupa cistigarea titlului se intoarce la Paris, iar discursul sau impotriva bolsevismului devine mai acut. Acest fapt il determina pe Nikolai Krylenko, presedintele Federatiei de Sah Sovietice sa publice un memorandum, in care il declara pe Alekhine inamicul Sovietului si anunta ca trebuie tratat in consecinta.
      In anul 1939, fratele sau mai mare, Alexey, este omorit de sovietici in Rusia. In plan sahist, Alekhine evita cu diplomatie o revansa impotriva lui Jose Raul Capablanca, cu toate ca acesta era perfect indreptatit sa ceara un meci pentru titlul mondial. Motivul refuzului l-a constituit solicitarea unui premiu de 10.000 de dolari americani in aur, pentru cistigator.
      In acea perioada a avut loc o prabusire a pietelor financiare, astfel incit nu s-au gasit sponsori pentru satisfacerea acestei cereri. In schimb, Alekhine accepta sa joace doua meciuri pentru titlul mondial cu Efim Bogoliubov, in 1929 si 1934, invingi nd fara nici o problema de fiecare data.
In aceeasi perioada calatores te foarte mult, oferind simultane in Hawaii, Manilla, Singapore, Shanghai, Hong-Kong si Indiile Olandeze. Primeste gradul onorific de colonel in armata mexicana si este numit instructor de sah al armatei mexicane. In 1933 stabileste un record mondial la Chicago, acordind un simultan orb (juca fara sa vada tabla de joc) impotriva a 32 de persoane cu un scor incredibil, 19 victorii, noua remize si patru infringeri.
      Alekhine a jucat de cinci ori la Olimpiada pentru nationala Frantei, la masa unu. Desi parea invincibil, Alekhine a cedat titlul mondial in 1935, in fata olandezului Max Euwe, un profesor de matematica din Amsterdam, dar a reusit sa-si ia revansa dupa numai doi ani.
Atunci cind a izbucnit cel de-al Doilea Razboi Mondial, Alekhine se afla la Buenos Aires cu nationala Frantei pentru disputarea Olimpiadei de sah. In acel moment, in calitate de capitan al echipei Frantei, s-a solidarizat cu Saviely Tartakower, capitanul echipei Poloniei, refuzind echipelor lor sa joace cu Germania. In ianuarie 1940 se intoarce in Europa, locuind o perioada in Portugalia, pentru ca ulterior sa se inroleze in armata franceza ca interpret.
      Cind Franta a fost invadata incearca sa fuga in SUA, prin Lisabona, solicitind viza de intrare la ambasada americana. Pentru a-si proteja cea de-a patra sotie, Grace Wishard, care era evreica cu cetatenie americana, si pentru a-si pastra castelul de la Saint Aubin-le-Cauf, confiscat de nazisti, este de acord sa coopereze cu acestia.
      In martie 1941 publica sase articole critice la adresa juca- torilor de sah evrei, argumentind ca exista un stil de joc evreiesc, las, si un stil de joc arian, agresiv si curajos.
      Odata cu terminarea razboiului, Alekhine nu a mai fost invitat in turnee din cauza afilierii sale la curentul nazist. In timp ce planuia organizarea unui meci pentru tilul mondial impotriva lui Botvinnik, se stinge din viata pe 24 martie 1946, in camera sa de hotel din Estoril (Portugalia).
    Cauzele mortii sale au fost extrem de controversate, avansindu-se ipoteza ca ar fi fost asasinat de KGB.
Funerariile au fost suportate de Federatia Internationala de Sah, iar in 1956 a fost transferat in Cimitirul Montparnasse din Paris.
            Maestrul combinatiilor (Stahlberg - Alekhine / Olimpiada din Hamburg, 1930)
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Db3 c5 5.dxc5 Cc6 6.Cf3 Ce4 7.Nd2 Cxc5 8.Dc2 f5 9.a3 Nxc3 10.Nxc3 0-0 11.b4 Ce4 12.e3 b6 13.Nd3 Cxc3 14.Dxc3 Nb7 15.0-0 Ce7 16.Ne2 De8 17.Tfd1 Td8 18.a4 f4 19.a5 fxe3 20.Dxe3 Cf5 21.Dc3 d6 22.axb6 axb6 23.Ce1 e5 24.Ta7 Cd4 25.De3 Td7 26.Ta2 Tdf7 27.f3 Tf4 28.Nd3 Dh5 29.Nf1 Dg5 30.Tf2 h6 31.Rh1
     In aceasta pozitie urmeaza un sacrificiu surprinzator pentru adversar, care decide partida instantaneu.
31 ... Txf3!! 0-1

18.04.2012

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Boris Spasski




         XIII. Boris Spasski al  X-lea campion Mondial
            un magician al strategiei  poziţiilor  complexe !
                                                  
     Viitorul campion a venit pe lume la Leningrad în ziua de 30.01.1937. Are şansa de a învăţa şahul la numai  patru ani şi jumătate şi îndrumat către cercul de şah de la Palatul copiilor progresează rapid în studiul şahului obţinând categoria a I-a de clasificare sportivă la numai 10 ani.
     La vârsta de 15 ani devine candidat de maestru şi în acelaşi an obţinte titlul de maestru.
    Adevărata consacrare pe plan internaţional a lui Boris Spasski se întâmplă un an mai târziu la turneul internaţional de şah al României de la Bucureşti din toamna anului 1953, unde se clasează pe locul 4 ,lăsând în urma sa o suită de mari maeştrii şi câştigă în numai 34 de mutări la marele maestru Smîslov fost campion mondial. Pentru acest rezultat federația internaţională de şah F.I.D.E. îi acordă titlul de maestru internațional la numai 16 ani.
     Doi ani mai târziu în 1955 devine campion mondial de juniori şi mare maestru.
     Ghinionul se pare că îl urmăreşte de fiecare dată în ultima rundă a unor turnee finale de calificare în meciurile candidaţilor pentru titlul mondial, când o remiză îi era suficientă pentru calificare dar pierde. Aşa s-a întâmplat la Interzonalul din 1958 apoi la cel din 1961.
               În decembrie 1961 câştigă titlul de campion al Uniunii Sovietice apoi la Interzonalul de la
              Amsterdam din 1964 se califică în meciurile candidaţilor şi câştigând cele trei meciuri cu Keres,  Gheller şi Tal obţinând dreptul de a juca pentru titlul mondial cu deținătorul acestuia Petrosian.
             Meciul cu Petrosian desfăşurat în 1966 este pierdut de Spasski la numai un punct diferență.
            În anul 1968 obţine din nou dreptul de a lupta pentru titlul mondial cu acelaşi Petrosian.
            Meciul a avut loc în anul 1969 şi cu o pregătire mai bună, cu o rezolvare mai bună a pozițiilor complexe sau pe muchie de cuțit şi etalând  o stăpânire de sine extraordinară (meciul a început cu o înfrângere a lui Spasski care a jucat cu piesele albe într-una din variantele sale preferate, iar pe parcursul meciului au fost nenumărate stările încordate de maximă solicitudine în ce privește găsirea modalităţilor corecte de continuare a jocului, iar evoluția scorului a fost foarte
strânsă ) l-a învins pe marele Petrosian, tigrul ermetic cu două puncte diferenţă devenind cel
de-al zecelea campion mondial. 

                             Vă prezentăm a cincea partidă din meci : B.Spasski –T.Petrosian

1.c4 Cf6 2.Cc3 e6 3.Cf3 d5 4.d4 c5 5.cd5 Cd5 (prin intervertire de mutări s-a intrat în Gambitul
Damei ) 6.e4 Cc3 7.bc3 cd4 8.cd4 Nb4 9.Nd2 Nd2 10.Dd2 0-0 11.Nc4 Cc6 12.0-0 b6 13.Tad1 ! noutate theoretică la data partidei – Nb7 14.Tfe1 Tc8 (sau 14…Ca5 15.Nf1 Tc8 dar oricum albul  stă puţin mai bine ) 16.Nd5 Ca5 17.Df4 Dc7 ( 17...De7 ar putea fi o idee mai bună ) 18.Df5 Nd5
19.ed5 (mai clar se contura avantajul poziţional al albului cu mutarea 19.Td5 ) 19...Dc2 20.Df4 ?!
 ( mai bine era 20.Dc2 Tc2 şi 21.Te7 cu avantaj pentru alb ) 20...Da2?( trbuia jucat 20...Tce8!
  21.d6 Te1 22.Te1 Dd3 şi albul are doar un mic avantaj poziţional ).
 După această greşeală albul câştigă rapid : 21.d6 ! Tcd8 22.d7 Dc4 23.Df5 h6 (nu salva nici 23....
  Dc6 24.Ce5 De6 25.Df3 ) 24.Tc1! Da6 25.Tc7 B5 26.Cd4! Db6 27.Tc8 Cb7 28.Cc6 Cd6 29.Cd8! Cf5 30.Cc6 şi negrul cedează.
                                                            Florin VOICULESCU

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Garry Kasparov


                              

                                  XIV. Garry Kasparov al  XIII-lea campion mondial 
                               un mare maestru al jocului intuitiv și departe calculat.

                                                          
               Garry Kimovich Kasparov s-a născut pe 13 aprilie 1963 în Baku, Azerbaidjan (pe atunci Uniunea Sovietică). Acesta s-a antrenat la scoala de şah al lui Mihail Botvinnik. La vârsta de numai 13 ani a câştigat campionatul sovietic al juniorilor de la Tbilisi în 1976, cu 7 puncte din 9 iar în anul care a urmat a repetat victoria câştigând cu 8,5 puncte din 9.
       În 1978 Kasparov a participat la turneul Memorial Sokolsky din Minsk. A fost invitat ca o excepţie dar s-a clasat pe primul loc şi a devenit maestru. În mod repetat a spus că acest eveniment a fost o marcare a vieţii lui şi aceasta l-a determinat să aleagă şahul ca profesie.
       Acesta a trecut repede prin fazele FIDE.Începând cu o supraveghere a Federaţiei Ruse de Sah, Garry Kasparov  a participat la un turneu al marilor maeştri în Banja Luka pe cand încă nu avea rating (federaţia a crezut că este unul dintre juniorii turneului).Vâzând toate acestea, a acumulat provizoriu un rating de 2595 de puncte, îndeajuns să-l catapulteze în topul  de jucători ai şahului.
        Anul următor, în 1980, a câştigat campionatul mondial de şah al juniorilor în Dortmund, Germania.
        Kasparov a căutat să-l provoace pe campionul mondial Anatoly Karpov- un  favorit al Federaţiei Ruse de Şah. Dar mai întâi Kasparov a trebuit să treacă testul Turneului Candidaţilor pentru a se califica.
        Primul lui meci al candidaţilor a fost împotriva lui Alexandru Beliavsky, din care Kasparov a iesit surprinzător, victorios.Regulile de desfăşurare a meciului de şah dintre Kasparov şi Viktor Korchnoi, au programat ca meciul să fie jucat în Pasadena, California. Korchnoi a părăsit Rusia la sfârşitul anilor 1970, şi a fost în vremea aceea cel mai puternic jucător non-sovietic.Diferite manevre politice l-au împiedicat pe Kasparov să joace cu Korchnoi, iar Kasparov a renunţat la meci. Korchnoi a rezolvat problema şi a reprogramat meciul să se desfăşoare în Londra. Kasparov a câştigat clar meciul dominândul  categoric pe prestigiosul său adversar.
        Finala meciului de candidaţi a lui Kasparov a fost împotriva lui Vassily Smyslov cel de al şaptelea campion mondial (în 1957), care în anii următori voinţa sa de a lupta pentru victorii s-a dovedit mai puţin importantă. Kasparov a câştigat cu 4 victorii şi 9 remize.
        Meciul campionatului mondial în 1984 între Anatoly Karpov şi Garry Kasparov a avut partea lui de suiri şi coborâri, la fel ca şi finalul controversat al unui meci competitiv văzut vreodată.Karpov a început meciul într-o formă foarte bună, şi după 9 jocuri Kasparov conducea  cu 4-0 la victorii,  Kasparov a câştigat cu trei jocuri să reducă scorul la 5-3 în favoarea lui Karpov. Apoi meciul a fost intrerupt cu rezultat  nedecis de Florencio Campomanes, preşedintele FIDE, şi un nou meci a fost programat câteva luni mai târziu.
          Cel de-al doilea meci între Karpov şi Kasparov în 1985 a fost organizat pentru  24 de partide, în care primul jucător care  acumula 12,5 puncte  obţinea titlu. Kasparov a arătat că a luat câteva lecţii valabile din meciul acesta şi totodată scorul a fost unul riscant, câteva jocuri spectaculoase implicând apărarea Siciliană au asigurat titlul mondial pentru Kasparov la vârsta de 22 de ani cu scorul de 13-11. Acesta a doborât recordul detinut de peste douăzeci de ani de către cel mai tânăr învingător, Mihail Tal(avea 23 de ani când l-a învins pe Botvinnik în 1960).
Kasparov prin rezultatele sale în turnee a atins un rating elo de 2851 cel mai mare elo din istoria şahului !
Kasparov a afirmat ca uneori gandeste mai mult la o mutare dar de cele mai multe ori, mutarea pe care o intuieste  în primele trei – cinci minute a o efectueaza chiar daca mai analizează 20-30 minute alte mutari.
 Întrebat fiind care este ocupaţia sa favorită, Kasparov a declarat : ” Îmi place să gândesc ! ”
           Mai târziu acesta avea să piardă titlul deţinut.La jumătatea anului 2000 s-a organizat un alt meci, Kasparov - Kramnik în Londra. Pregătit Kramnik l-a surprins pe Kasparov câştigând un joc crucial în partida doua  în apărarea Grunfeld după ce campionul a ratat câteva şanse de remiză într-un final cu nebuni de culori diferite.
            Câştigând prestigiosul turneu Linares pentru a noua oară, Kasparov a anunţat pe 10 martie, 2005, că se retrage din serioasa competiţie de şah dedicându-se lucrului la carţile sale şi pregatind intrarea in viata politică
pentru a candida la alegerile prezidenţiale din Federaţia Rusă.
             Acesta a spus că s-ar putea să mai joace în unele turnee de sah rapid pentru distracţie, dar intenţionează să petreacă mai mult timp asupra cărţilor sale (o carte intitulată ,,Predecesorii mei geniali” şi o altă carte bazată pe legăturile dintre decizia luată în şah şi alte arii ale vieţii), şi va continua să se implice în politica din Rusia.
 Vă prezentăm  o partidă câştigată magistral de Kasparov   cu piesele albe  împotriva actualului campion
  mondial  bulgarul Veselin Topalov , la Turneul  Corus 1999 :  1.e4 d6 2.d4 Cf6 3.Cc3 g6 4. Ner Ng7 5.Dd2 c6
  6.f3 b5 7.Cge2 Cbd7 8.Nh6 Nxh6 9.Dxh6 Nb7 10.a3 e5 11. 0-0-0 De7 12.Rb1 a6 13.Cc1 0-0-0 14.Cb3 exd4
 15.Txd4 c5 16.Td1 Cb6 17.g3 Rb8 18. Ca5 Na8 19.Nh3 d5 20.Df4+ Ra7 21.The1 d4 22.Cd5 Cbd5 23.exd5 Dd6
  În această poziţie Kasparov  sacrifica  uimitor un turn obtinând un final câştigator :  24. Txd4  !!! cxd4 25.Te7+!
 Rb6 ( la 25… Dxe7 urma 26.Qxd4+ Rb8 27. Db6+ Nb7 28.Nc6+ Ra8 29.Da7# mat) 26. Dxd4+ Rxa5 27.b4+    
 Ra4 28. Dc3 Dxd5 29.Ta7 Nb7 30.Txb7 Dc4 31.Dxf6 Rxa3? ( la 31… Td1+32.Rb2 Ta8 cu avantaj clar pentru
 alb) 32.Dxa6+ Rxb4 33.c3+! Rxc3 34.Da1+ Kd2 35. Db2+ Kd1 36.Nf1! Td2 37.Td7! Txd7 38.Nxc4 bxc4
  39.Dxh8 Td3 40.Da8 c3 41.Da4+ Re1 42.f4 f5 43.Rc1 Td2 44.Da7 şi negrul cedează.  

free counters